V-ați întrebat vreodată de ce nu va place lumea în care trăiți?
Dar de ce sunteți înconjurați de incompetenți și nesimțiți?
Nu mai știu ce e iubirea.
Nu mai știu ce-i împlinirea.
Nu mai știu cine-mi sunt frații
Nu mai știu ce e cu alții
Nu mai rabdre nici un pic
Nu mai vreau s-aștept niciun plic
Nu mai pot să mai car, să mai dau,
Nu mai știu că am har.
Nu mai vreau să mai zic
Să mai tac, să mai pic
Și nici măcar nu-mi doresc
Să primesc sau gândesc
Nu-mi mai trebuie hrană
Nu mai vreau nici o rană
Nu mai simt nici un strop
De soare brun sau potop.
Nu-mi mai dați de rumegat
Nu-mi mai dați de vizionat
Nu m-ajută de fel
Să ajung la al meu țel.
Vreau împreună să tacem.
Mână cu mână să facem.
Coloană vertebrală să zidim
Să trăim în belșug și să fim.
Să ne topim de plăcere
Să ne spălăm de durere
Să ne amestecăm
Și dacă se poate să și cântăm.
Imnuri trupești, poezii absurde
Dezamăgiri și vise ude
Să intrăm într-o transă
ce n-are hotar
Prinsă de tălpi înecate în fum și în jar,
Clocotită cu gânduri prostești și nebune
Pornite să facă podeaua să sune
Și-n focul de zguduire
Șă mă facă să uit de-a mea fire.
Din noi să renască o nouă ființă
Desprinsă din basm prin curaj și credință!
Lăsați cerul să se-mbete cu voi
Lăsați-vă degetele să se-nece-n noroi
Mângâiați-vă mâna cu ramura unui copac
Jucați-vă cu animalele,indiferent ce vă fac.
Aruncă-te într-un râu de munte
Și lasă-l la ureche să-ți cânte
Toate slăbiciunile ce le-ai pierdut
De când el ți-a spălat de pe umeri praful de zid și de lut.
Vorbește cu mine, sunt aici, nu mă vezi?
Tot ce vreau e în mine să te oglindești
În timp ce eu cu sufletul/din umbră îți zic povești
Despre suspine și renașteri cumplite
Despre vise complexe și reacții subite.
Mon amour, întinde-mi palma
Și hai într-un dans să ne împletim gândurile de-a valma
Ce îmi place cel mai mult la tine
Este că uit noțiunile de rău și de bine.
Lumea asta nu se împarte în două bucăți
Unii-s vii, alții muți, alții morți,
Alți-s mov și nicidecum alb sau negru
Unu-i adult, altu-i copil, altu-i integru.
Uitați de extreme, eu vreau să fiu la mijloc
Uitați de probleme toate se-ntamplă ad-hoc.
Vă iubește pământul, vă iubește marea, vă iubește sfântul
Ridicați-vă-n picioare că vă dă viață cuvântul și cântul
Nu te teme, lasă-te cufundat în credință
Noi toți vrem pânu la urmă să obții biruință.
Asta-i o scrisoare,
Pentru mine, pentru tine, pentru duh și urmare
Lăsată pentru frații mei,
Care știu ce-nseamnă să vrei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu