Astepti sa ninga,
Si cand ninge vrei soare
Astepti sa cugeti,
Si cand cugeti vrei uitare
Astepti sa vina,
Si cand vine, vrei sa plece.
Vrei sa stai,
Dar cand alergi, nimeni nu te'ntrece...
Vrei sa pleci?
Uita si pleaca!
Dar daca vrei sa ramai
Fa-i pe ceilalti sa taca...
Nu esti singur.
Trebuie doar sa inveti sa conduci!
Sa'ti hotarasti scopul,
Sa stii und'te duci
Nu manca din aceeasi oala cu vantul,
Daca ti-e superior,
Dar nici nu te crede superman
Langa un biet chior...
Vise sunt multe,cand ai constiinta
Dar lupta e intre prosti si credinta
Nu o lua ca pe o realitate cruda
Fii tu cruciatul, fii cel ce-o infrunta.
Povesti despre oameni ce-au vrut sa creasca,sunt multe
Dar au murit si ei ca si altii, urcand pe munte..
Nu e de ajuns sa ai potential
Jocul e simplu. Esti actor, sau real?
vineri, 23 martie 2012
marți, 20 martie 2012
Medicament Eminescian
Mi-am uitat supararea in iarna...
Spune-mi ca e astenia sau doar vantul
Lasa-ma sa-ti dau tie cuvantul!
Tu esti apolinic si eu dionisiaca?
Sau doar traim intr-o lume antitezica si posaca?
Spune-mi ca e astenia sau doar vantul
Lasa-ma sa-ti dau tie cuvantul!
Tu esti apolinic si eu dionisiaca?
Sau doar traim intr-o lume antitezica si posaca?
miercuri, 15 februarie 2012
Vara naste, iarna da palme! Incipit
Am alergat prim zapada ca sa prind o bucata din bucuria pe care o aveam atunci cand cu primii ochii mijiti in viata asta seaca, am descoperit marea de minuni ce se asternuse de jur imprejurul meu pentru prima oara. Mi-am udat pantalonii, mi-am inghetat pielea si stafidit purcelusii degetei de la picioare. Mormanele de zapada imi dadeau impresia de bezele moi si calde pe care le scotea mama din cuptor cand era gatitoreasa.
Sa te-arunci de sute de ori in albul pufinozicios si a 101 oara sa sari pe un morman ce are sub stratul fin un strat de gheatza betonata si sa-ti invinetesti genunchii… Asa am facut eu.
Asa am ajuns la gandurile frustrante pe care le aveam fata de vocile groase ca de bas si la pletele’n ochi pe care mi le aminteam uneori, la o statura dreapta si inalta si la o aroganta intepatoare si deranjanta care ma facea de fiecare data sa zambesc satisfacator…
Sa-ti dai palme pentru ca nu sti daca sa-ti fie dor sau trebuie sa uiti, sa citesti carti ca sa te opresti din 3 in 3 randuri ca sa reflectezi asupra mainilor copacesti sau a ochilor reci, sa salivezi dupa mirosul pielii si al gandurilor sale profunde. Ai ocazia sa faci de putine ori in viata, dar atunci cand starea te cuprinde o simti ca pe o migrena a inimii, careia din cand in cand ii injectezi morfina direct in ventricule.
Totul poate sa incepe cu indiferenta, dar poate incepe si cu ganduri defastatoare, din prima; de cele mai multe ori incepe printr-un soc amnezic si revelator ce te transforma dintr-o caprioara in lupul cel rau.
E o zi de vara primaverateca. Sau mai bine, de primavara varateca! Esti in tricou bumbacic si cu o pereche de jeansi taiati, probabil, ca sa-ti vina scurti…sau poate pentru ca ai cazut si unul din craci ti s-a rupt de la jumate. Te intrebi ce miroase atat de bine in aerul asta atat de canicular. Sa fie pomii, sa fie viata? Sa fie faptul ca narile tale poftesc afectiune si priviri cornetate(precum inghetzata:dulci si reci si gata sa se topeasca in bratele tale de la prea multa caldura)? Ai starea aia caracteristica perioadei gemenilor! Esti rational, dar in acelasi timp mereu tanar si visator; mereu dornic sa cauti ceva ce nu poate fi gasit in totalitate; vrei sa sti adevarul, dar sa-l afli prin amagiri de priviri, niciodata definitivale, mereu hranitoare, ce pana la urma duc la presupusul final incheiate cu saliva si gemete infundate in pielea tanara cu miros ciupitor, dar dulce.
Asta e perioada in care fluturii isi cauta cuibul numai in stomacele junilor care s-au plictisit de tot si de toate si vor sa alerge la vama veche,loc in care sa-si spele sufletul de noroi…Si desi toti stim ca fluturii nostrii sunt cei mai frumosi fluturi pe care i-a cunoscut omenirea, mereu ne ingrijoram ca am putea fi stricati, iar ei ar putea fi toxici! Fluturii aleg o schitza imaginara si o muleaza pe persoana care seamana cel mai bine cu modelul concret,suprapunand-o si provocandu-ti stari de adrenalina si nesiguranta, ori de cate ori asemanarea devine izbitoare. Nu-ti poti lua gandul… pentru ca te ard buricele degetelor daca n-o atingi si ti se umfla tamplele,venele si coaele daca n-o vezi mai des… Iar ea parca apare tot mai rar, si tot mai des intre ganduri…
Sa te-arunci de sute de ori in albul pufinozicios si a 101 oara sa sari pe un morman ce are sub stratul fin un strat de gheatza betonata si sa-ti invinetesti genunchii… Asa am facut eu.
Asa am ajuns la gandurile frustrante pe care le aveam fata de vocile groase ca de bas si la pletele’n ochi pe care mi le aminteam uneori, la o statura dreapta si inalta si la o aroganta intepatoare si deranjanta care ma facea de fiecare data sa zambesc satisfacator…
Sa-ti dai palme pentru ca nu sti daca sa-ti fie dor sau trebuie sa uiti, sa citesti carti ca sa te opresti din 3 in 3 randuri ca sa reflectezi asupra mainilor copacesti sau a ochilor reci, sa salivezi dupa mirosul pielii si al gandurilor sale profunde. Ai ocazia sa faci de putine ori in viata, dar atunci cand starea te cuprinde o simti ca pe o migrena a inimii, careia din cand in cand ii injectezi morfina direct in ventricule.
Totul poate sa incepe cu indiferenta, dar poate incepe si cu ganduri defastatoare, din prima; de cele mai multe ori incepe printr-un soc amnezic si revelator ce te transforma dintr-o caprioara in lupul cel rau.
E o zi de vara primaverateca. Sau mai bine, de primavara varateca! Esti in tricou bumbacic si cu o pereche de jeansi taiati, probabil, ca sa-ti vina scurti…sau poate pentru ca ai cazut si unul din craci ti s-a rupt de la jumate. Te intrebi ce miroase atat de bine in aerul asta atat de canicular. Sa fie pomii, sa fie viata? Sa fie faptul ca narile tale poftesc afectiune si priviri cornetate(precum inghetzata:dulci si reci si gata sa se topeasca in bratele tale de la prea multa caldura)? Ai starea aia caracteristica perioadei gemenilor! Esti rational, dar in acelasi timp mereu tanar si visator; mereu dornic sa cauti ceva ce nu poate fi gasit in totalitate; vrei sa sti adevarul, dar sa-l afli prin amagiri de priviri, niciodata definitivale, mereu hranitoare, ce pana la urma duc la presupusul final incheiate cu saliva si gemete infundate in pielea tanara cu miros ciupitor, dar dulce.
Asta e perioada in care fluturii isi cauta cuibul numai in stomacele junilor care s-au plictisit de tot si de toate si vor sa alerge la vama veche,loc in care sa-si spele sufletul de noroi…Si desi toti stim ca fluturii nostrii sunt cei mai frumosi fluturi pe care i-a cunoscut omenirea, mereu ne ingrijoram ca am putea fi stricati, iar ei ar putea fi toxici! Fluturii aleg o schitza imaginara si o muleaza pe persoana care seamana cel mai bine cu modelul concret,suprapunand-o si provocandu-ti stari de adrenalina si nesiguranta, ori de cate ori asemanarea devine izbitoare. Nu-ti poti lua gandul… pentru ca te ard buricele degetelor daca n-o atingi si ti se umfla tamplele,venele si coaele daca n-o vezi mai des… Iar ea parca apare tot mai rar, si tot mai des intre ganduri…
vineri, 23 decembrie 2011
Indrazneste, salveaza, creaza...
Pe cerul amar
Nici stele n-apar
Căci vremurile scuipă cu nonșalanță
Conglomerate de greșită prestanță.
Cu toții asteaptă un luceafar în zori
El nu apare, începi să măsori
Timpul ce zboară, se scurge și pleacă
Ca apa ce-a fost într-o mare azi seacă.
Nici stele n-apar
Căci vremurile scuipă cu nonșalanță
Conglomerate de greșită prestanță.
Cu toții asteaptă un luceafar în zori
El nu apare, începi să măsori
Timpul ce zboară, se scurge și pleacă
Ca apa ce-a fost într-o mare azi seacă.
Ș-aprind dobitoacele focuri agresive
Și plang lângă ele consecvent, progresive,
Căci nimeni nu visează la înalta statură
De conducator al credinței îmbracat în armură.
Mulți se pierd pe drum, alții încetează să spere.
De parca bolta cerului s-ar vindeca prin durere.
Când ei nici n-au știut vreodată în viață
Ce-nseamnă să fi, să iubesti, să achiți o creanță.
A lupta e departe de-a fi un obicei
E mai simplu să stai și să zici că nu
vrei.
Dar te-ntreb:
Și apoi,dacă mori, ce lași în spate?
Candele fumegânde și linii trasate...
Nimic concret, nimic ce contează.
Invață să descoperi valori și crează!
Da, te vei lovi de pietroase prostii,
Vei afla că-i al dracu de greu să devii și să fii,
Vei afla că-i al dracu de greu să devii și să fii,
Vei aprecia mai mult dăruirea
Și poate într-un final vei cântării
fericirea.
Vei pierii, te vei naste, si iar înc-o data
Până când sigiliul tău picurat pe o cartă,
Va elibera mii de săraci,
Te va face urat de impostori și de draci,
Vei reînvia iubirea si toleranța…
Sunt milioane de riscuri,
Îți ajunge speranța?
S-ar putea să fi singur și neplăcut,
Vei crede că tot ce-ai avut s-a pierdut.
Dar imagineaza-ti, iubite, cum e sa privesti catre zare
Și să vezi spuma laptelui unde alții văd doar vâltoare,
Să scrie de tine orice istorie,
Să știe toți cine esti si fără memorie...
Să știi că n-ai avut viață traită-n
zadar,
Să câștigi partida doar cu-n singur
zar.
Acum reflectează, mai ai puțin timp
Ești in Romania, nu pe Olimp,
Desteapta-te si ridicăte dintre morți!
Ești mai bun decât crezi, arată ce poți!
Nici stele n-apar
Căci vremurile scuipă cu nonșalanță
Conglomerate de greșită prestanță.
Cu toții asteaptă un luceafar în zori
El nu apare, începi să măsori
Timpul ce zboară, se scurge și pleacă
Ca apa ce-a fost într-o mare azi seacă.
Căci vremurile scuipă cu nonșalanță
Conglomerate de greșită prestanță.
Cu toții asteaptă un luceafar în zori
El nu apare, începi să măsori
Timpul ce zboară, se scurge și pleacă
Ca apa ce-a fost într-o mare azi seacă.
Ș-aprind dobitoacele focuri agresive
Și plang lângă ele consecvent, progresive,
Căci nimeni nu visează la înalta statură
De conducator al credinței îmbracat în armură.
Mulți se pierd pe drum, alții încetează să spere.
De parca bolta cerului s-ar vindeca prin durere.
Când ei nici n-au știut vreodată în viață
Ce-nseamnă să fi, să iubesti, să achiți o creanță.
A lupta e departe de-a fi un obicei
E mai simplu să stai și să zici că nu
vrei.
Dar te-ntreb:
Și apoi,dacă mori, ce lași în spate?
Candele fumegânde și linii trasate...
Nimic concret, nimic ce contează.
Invață să descoperi valori și crează!
Da, te vei lovi de pietroase prostii,
Vei afla că-i al dracu de greu să devii și să fii,
Vei afla că-i al dracu de greu să devii și să fii,
Vei aprecia mai mult dăruirea
Și poate într-un final vei cântării
fericirea.
Vei pierii, te vei naste, si iar înc-o data
Până când sigiliul tău picurat pe o cartă,
Va elibera mii de săraci,
Te va face urat de impostori și de draci,
Vei reînvia iubirea si toleranța…
Sunt milioane de riscuri,
Îți ajunge speranța?
S-ar putea să fi singur și neplăcut,
Vei crede că tot ce-ai avut s-a pierdut.
Dar imagineaza-ti, iubite, cum e sa privesti catre zare
Și să vezi spuma laptelui unde alții văd doar vâltoare,
Să scrie de tine orice istorie,
Să știe toți cine esti si fără memorie...
Să știi că n-ai avut viață traită-n
zadar,
Să câștigi partida doar cu-n singur
zar.
Acum reflectează, mai ai puțin timp
Ești in Romania, nu pe Olimp,
Desteapta-te si ridicăte dintre morți!
Ești mai bun decât crezi, arată ce poți!
(Olimpiada de Romana - faza pe scoala - 22 Dec.2011)
sâmbătă, 26 noiembrie 2011
Black Swan
Milioane de stele se nasc acolo unde perfectul razbeste din gol
Amortite de boala frisonica din care cad de prin vis pe sol;
Pentru ca tremurul luminii plapande din galbenul lunii
Sa acopere viata lacrimii iesita din sufletul lumii.
Nu ne e frica de noapte sau de peretii albi,
Ne bucuram la fumul iesit din plamanii slabi
Dorinta de nou care acapareaza binele
Mananca constiinta si omoara sinele.
Cum poate un ranjet obraznic si-o privire rea
Sa iti fure tot ce altul se lupta sa-ti dea?
Cum poate un dans lasciv si o muzica buna
Sa te faca sa uiti de tine, cat este furtuna?
Esti educat sa privesti spre nimic, ca spre infinit
Esti constiincios si devii un diavol dificil de orpit...
Pacat de tine si de sanatatea viselor tale
Puteai fi trandafirul, dar esti doar petale...
Doar sa crezi in final nu este de'ajuns
Caci drumul te face, insusi, greu de rapuns;
Nu satisfacerea si starea de bine te vor aduce la mine,
Ci durerea si tremurul muschilor invinetiti de albine...
Amortite de boala frisonica din care cad de prin vis pe sol;
Pentru ca tremurul luminii plapande din galbenul lunii
Sa acopere viata lacrimii iesita din sufletul lumii.
Nu ne e frica de noapte sau de peretii albi,
Ne bucuram la fumul iesit din plamanii slabi
Dorinta de nou care acapareaza binele
Mananca constiinta si omoara sinele.
Cum poate un ranjet obraznic si-o privire rea
Sa iti fure tot ce altul se lupta sa-ti dea?
Cum poate un dans lasciv si o muzica buna
Sa te faca sa uiti de tine, cat este furtuna?
Esti educat sa privesti spre nimic, ca spre infinit
Esti constiincios si devii un diavol dificil de orpit...
Pacat de tine si de sanatatea viselor tale
Puteai fi trandafirul, dar esti doar petale...
Doar sa crezi in final nu este de'ajuns
Caci drumul te face, insusi, greu de rapuns;
Nu satisfacerea si starea de bine te vor aduce la mine,
Ci durerea si tremurul muschilor invinetiti de albine...
marți, 18 octombrie 2011
Orasul stranuta!
Frunzele din covorul de stele
S-au coborat pe pamant,
Aduse de ape si vant
Sa stearga pamantul de soarele care,
Mancat de furnici se sparge si moare
In chinuri lacustre, si nu mai rasare.
Ia din marul cu alune,
Geografia unei prune,
Buna, coapta, parca veche
Ascunsa dupa ureche...
Mi-e frica de vant...
El ar putea sa'ti poarte parfumul pan' la geamul meu
Si doar tot el ar sti cat mi'e de greu
Cand ma privesc in oglinda,si esti in spatele meu
Sarutandu-ma cu buzele'ncinse, pe umar,cum o faci mereu...
Schimbam foaia.
S-au coborat pe pamant,
Aduse de ape si vant
Sa stearga pamantul de soarele care,
Mancat de furnici se sparge si moare
In chinuri lacustre, si nu mai rasare.
Ia din marul cu alune,
Geografia unei prune,
Buna, coapta, parca veche
Ascunsa dupa ureche...
Mi-e frica de vant...
El ar putea sa'ti poarte parfumul pan' la geamul meu
Si doar tot el ar sti cat mi'e de greu
Cand ma privesc in oglinda,si esti in spatele meu
Sarutandu-ma cu buzele'ncinse, pe umar,cum o faci mereu...
Schimbam foaia.
luni, 17 octombrie 2011
Cand strumfi apar.
Tremur tot si de frig si de dor,
Pasiunea ma pierde prin ganduri usor...
Mintea imi fuge, esti graur sau nu?
Prin ploaie sa trec ametita, cand tu
Cu mainile'ti reci m'ai topit toata
O fi oare asta scaparea de soarta?
Ce fiara, ce demon, ce matza speriata
Sochezi prin surprinderea ta, ciudata, blamata;
Ai plete de viata si ochii de moarte,
Ma sperii, ma bucuri, gandesc prea departe!
Caci fluturi se strang in lalele si plang,
Ca rupta e viata cu corbul cel stang
Ca negre sunt florile inainte de albe,
Caci toate tigancile, azi, poarta salbe!
Si norii se strang ca un burete,
Revarsa furia, vopsea pe perete!
Doar rosu scuipat ca o pata arida
Mai poate salva de la moarte'o omida!
Elefantii tot canta si leii se cearta
Nutresc sentimente de toamna stricata
Sa fugim catre ape sparte de vant!
Fericirea nu mai exista, aici, pe pamant!
Pasiunea ma pierde prin ganduri usor...
Mintea imi fuge, esti graur sau nu?
Prin ploaie sa trec ametita, cand tu
Cu mainile'ti reci m'ai topit toata
O fi oare asta scaparea de soarta?
Ce fiara, ce demon, ce matza speriata
Sochezi prin surprinderea ta, ciudata, blamata;
Ai plete de viata si ochii de moarte,
Ma sperii, ma bucuri, gandesc prea departe!
Caci fluturi se strang in lalele si plang,
Ca rupta e viata cu corbul cel stang
Ca negre sunt florile inainte de albe,
Caci toate tigancile, azi, poarta salbe!
Si norii se strang ca un burete,
Revarsa furia, vopsea pe perete!
Doar rosu scuipat ca o pata arida
Mai poate salva de la moarte'o omida!
Elefantii tot canta si leii se cearta
Nutresc sentimente de toamna stricata
Sa fugim catre ape sparte de vant!
Fericirea nu mai exista, aici, pe pamant!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)