Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


marți, 4 decembrie 2012

Ciocolata cu alune

Ma uitam in ochiul tau
Si vedeam pierdut in el
O paleta de culori,
O hartie si-un condei.

Joaca ce se-ascunde-n spate,
Nebunia dintr-o noapte.
Bautura, jocuri rele,
Zambete si fapte grele.
Dificilul sa refuzi,
Buzele sa nu le uzi,
Sufletul sa-l tin in viata
Timp in care mintea-i ceata.
Corpul cere pielea ta!
Gandul de mi-ai alunga...
Ca gresesc nu-i vina ta!
Vreau sa uiti de asta noape
Si de buze si de soapte.
Ne vom revedea curand!
N-o sa scapi de acest gand...

Toamna o iubim pe doamna

Daca ai sti ce nebuloasa de dor s-a strans in mine
Daca ai sti cat de greu-mi mai gasesc regasirea de sine
Daca ai sti ca nici nu mi-am dat seama ca-i toamna de cand ai venit
Daca-i sti cate motive prostesti am cautat pana te-am gasit.

Daca ai sti ce tumul de vise s-au strans in minte
Daca ai sti cum tanjeste micuta sa se alinte
Daca ai sti cat de vraieste i-ai facut viata toata
Daca ai sti cat te-ar vrea si sa poata
Sa fie acum langa sufletu-ti rece
Sa poata cu bratele trupul a-ti petrece
N-ai mai zabovi in nici o lume straina,
N-ai mai sarii gardu la o alta vecina
N-ai mai crede ca esti singur in stele
N-ai mai iubi pe nici una din ele.

Poate ca ai face-o, dar ai simtii un dor
Ca atunci cand iti dai degetele cu clor
Ca atunci cand toata pielea te strange si vrea sa ii dai
O alinare prin fapte, atingeri si fara grai...

Mi-e strain sentimentul asta de toamna
Mi-e frica de statutul de doamna
Care iubeste ca proasta un necunoscut
Pe care nici nu l-a vazut bine si l-a avut.

Vreau sa ma uit de sine si sa ma pierd in nori
In norii tai, si in stele pentru ca ai ochi ca doi sori
Vreau sa nu uiti ca esti un diamant cu muchii ca lama
De cum poti ranii nu vreau sa iau inca seama.

Iarna asta e Craciunul

  Mi-e dor de Craciunul de alta data. Craciunul in papuci de casa, cu gust de vin fiert cu scortisoara si miros de mandarine. Craciunul care trozneste lemne in semineu si are geamuri aburite, Craciunul care viscoleste zapada, Craciunull care bate la usa si intra in casa cu tine, rosu in obraji, nins si vesel; Craciunul care prin tine ma ia in brate cu mainile reci pe sub tricoul alb, Craciunul care ma gadila si ma infioara prin bratele tale puternice, care ma duce pe canapea, Craciunul care mai apoi ma va intinde pe spate si ma va saruta preluung...

Poate acel Craciun in care suntem in Varsovia si ne jucam pe strada cu fulgi de zapada pufosi, acel Craciun cu felinare slabe si paltoane lungi, Craciun cu nasul rosu si cu restaurante din lemn de pin, Craciun dupa care nu urmeaza graba, anul nou, primavara sau viata. Craciunul dupa care nu urmeaza nimic. Craciunul vesnic. Craciunul in care nu te poti simti altfel decat fericit. Craciunul care face luna noaptea sa faca minuni in zapata, iar genunchii sunt cufundati intr-u totu in nameti si brazii sunt prea desi, iar daca pui capul jos, pe pamant auzi raul cum curge pe sub gheata si frig. Craciunul in care nametii din padure au cratere de zapada topita in locurile in care ne-am iubit noi...

  Craciunul asta dureaza o eternitate, dar e doar o data.
  O singura eternitate pe care o poti consuma ca pe banii dati pe cadouri sau poti sa o iubesti si sa te topesti in ea precum o lumanare vanilata...

luni, 12 noiembrie 2012

Singur tot la singur trage...


Ce vin-avem noi, suflete singure si prafuite ca nu putem iubi lafel ca voi toti?
De ce trebuie noi sa contruim palate pentru societate? 
Ne zvarcolim ca ramale sub plapuma de sare si fugim de voi si trebuie sa varsam lacrimi proaspete de fiecare data cand ne aduceti aminte ca voi vreti sa ne captivati si sa ne torturati inchisi intr-un singur trup si o singura lume, departe de ce-nseamna sa fim noi...
Si ne priviti cu ura daca nu vrem si ne privati de drepturi, de dreptul la iubire naturala...

Joaca asta fie, oare, una cu folos?
Drumurile tot batute, nu sunt de prisos.
Sti doar, printze al infernului din tample
Ca ce e inevitabil, tot va fi sa se intample.

Nu mai crede in iluzii ale propriilor temeri
Cu puterea ta de demon, unde vrei, acolo nemeri.
Ti-am mai spus si ia aminte, stiu ce zici si unde esti
Dar ca sa-ti pot sterge rana, nu ai voie sa m-opresti...





luni, 5 noiembrie 2012

Portretul de duminica seara


Multumesc pentru spectacol
Chiar mi-a fost un bun oracol.
Acum plec spre a mea lume
Si iti las doar ganduri bune.

Sper ca pace sa-ti gasesti
Si frumos sa-mbatranesti,
Viata sa te multumeasca,
Relele sa te-ocoleasca.

Cauta-ma de te-apasa
Orice gand, sau vre-o nevasta
Iti voi fi amic si poate,
Chiar si zana intr-o noapte.

Timpul meu, acum se duce
Pe alt drum tre' s-o apuce.
Mi-ar placea sa-ti simt prezenta,
Daar ti-e dulce si absenta...

Seri de toamna rece

Flori de tei, pe alei,
Vine frigul, fugi de ei.
Cainii latra, cerul plange,
Caramelul suflet unge.

Nu's nici muste, nici tantari,
Au murit cativa bondari...
Oamenii se-nfofolesc
Tot mai greu mi-e sa iubesc.

Fetele sunt mai uscate,
Mintile mai inghetate,
Alergam de briza rece,
Sufletul nu mai petrece...

Ai venit si ai plecat,
Singur sunt ca m-am lasat.
Ba departe, ba aproape
Gandurile-ncep sa sape.

Oare-i bine ca te-ai dus?
Ce imi spune-acest apus?
Oare-i bine ca ai fost?
Ma intorc in al meu post...

Nu tu vara, nu tu vise;
Mi-am creat si prost premise.
Sa caut sunt obosit,
De speranta parasit.

Mai am doar un singur tel
Sa invat si un alt fel
De-a juca aceasta viata.
Acum, haide de ma-nvata!

Polenul nu se'mprastie singur

O flota de vorbe, imagini si tinte
Ai trimis sageata - fix in a mea minte.
Si de-ar trebui sa descriu terenul
As avea parerea c-ai intins polenul.

Sunt o floricica cu nevoi de-albine
Stand si reflectand, te-ai lovit de mine.
Tu firav si sprinten, dar cu cosulet
Ai poftit la mine ravasit si cret.

Eu, o pofticioasa, mi-am deschis pistilul
Tu ai profitat de naiv copilul.
Si-ai lasat in mine sa picure viata,
Tu ai vrut sa furi, ai nascut speranta.

Ti-am fagaduit ca singur nu esti,
Tu mi-ai ras in fata "las' ca o sa cresti!"
Dupa ce mi-ai dat idei, idealuri
Ai sarit in sus si-ai zburat in valuri.

Eu raman pe loc si evoluez,
Fac polen cu vise, frunze verzi creez.
Tu duci mai departe gandul meu de floare
O sa mai vezi multe, flori cu suflet mare...

Ai in a ta minte, ins'al meu parfum
Si nu-l vei uita, doar atat iti spun!
Acum fugi departe, multa treaba ai!
Mai treci pe la mine, viata sa imi dai...