Spune-mi ce vrei, dar ...acasa!

Vanatorule de vise,
Unde ai fugit tu oare?
Nu mai e loc pentru tine
Sub acest petec de soare?

De ce fugi, de ce nu stai
De cat haos sa gasesti,
Alta treaba n-ai?

Spune-mi ce cauti
Ca-n data
Orice drum iti e prielnic
Ti-l voi transorma in "iata"!

Dar te rog, nu te-ambala
Sti ca poate,
Nici de asta data
Nu e chiar asa.

Mai ai intrebari? Dece dormi in grota?
Crezi ca nu mai are nimeni spinare si-aorta?
Crezi ca numai gandul tau stingher
Trebe pentru lume a fi un mister?

Nu te mai ascunde de-ale lumii pande
Las-te mrajei lor, fi posedat de mandre
Nu te aleagra nimeni, mai stai si contempleaza
Uite ce ura ta.. in mine-acum creaza.

TU esti un zeu in toate
Si tu tot uiti mereu,
Ca oamenii vad asta,
Nu le e deloc greu!

Dar nu mai alerga intre pereti de foc
Daca destinul iti da drumul cu noroc
Tu faci mereu si soarta, de-andoasea ti-o intorci
In loc sa stai pe vatra,ca un motan sa torci.

Ceva gresesti. Nu-mi spune ca vechi blesteme poate
Ca asta nu as crede-o nici de-ai disparea'n noapte.
Eu iti intind o mana, mai vreau sa merg cu tine
Numai de asta data tu s-ai de cine tine!

Nu vreau a te opri din arta, din ce iubesti si stii
Eu vreau doar sa te-ajut gandind s-educi copii
Vreau spatele sa-l ai asigurat de cel mai bun soldat
Pe care luni de zile, zilnic l-am antrenat...

Singura... de tine

Tot singura. Dupa ata'amar de vreme, dup'atata truda seaca
Iata-ma tot singura si de asta data.
Am crezut c-am atins cerul
C-am gasit comoara vietii
Cand tot tu ramasa-i totusi bucuria diminetii.

M-am zbatut si-am gasit totul,
De la muzica la dans...
Am rotit putin privirea si-am gasit cate-un avans,
Dar oricat de zmei ar fi toti cei dragi din jurul meu
Cand mi-e bine tot la tine ma gandesc mereu.

Si imi zica ca-s proasta, frate...
Ca n-am stil, ca n-am dreptate
Dar cand cer pareri pe cine
Crezi ca tot intreb? - pe tine...

Nu e ca si cum binele meu moare
Dar de ce privind in jur umbra ta n-apare?
Nu te caut unde trebe? Sau nu esti unde-ar fi cazu?
De-un timp incoace... asta mi-este hazul.

Oi gresi tot eu sau o fi de bine
Caci mereu cand caut, doar de tine tine.
Iar tu parca totusi, pari sa nu-ntelegi
Nici macar tu insuti dupa ce alergi.

Vesele sunt zilele, soare - minunat
Dar ma-ntreaba vantul unde ai plecat...
Ma intreaba muzica, natura si pamantul
Unde mi-e iubitul si unde mi-e gandul?...

In lupta zmeilor cu visul

Ai tu, oare, vreo idee cat de greu e sa traiesti?
Cat de greu e sa te nasti, sa existi si sa cresti?
Al tau suflet stie oare
Sa-ti raspunda la-ntrebare?

Esti tu oare constient
Ca traiesti doar in prezent?
Ca ai tai prieteni toti
Maine pot sa fie morti?\

Cautand in aer prada
Stii oare care-i fatada?
Ce mai e profund in lume,
Cine oare-o sa te sune
Cand prea plin de bucurii
In sfarsit vei putea fii?
Cine oare cand ti-e greu
Iti va da macar un leu?
Daca oamenii te-ncearca
Sau li se pare ca parca...?

Stii tu oare ce gandesti?
Sau orbit de fraieri esti?

Cauta iubitul meu
Sacul care-i cel mai greu!
Cautand sa faci doar bine-
Soarta-n brate te va tine!
Dar de esti parsiv sau rau
Vei ajunge in al vietii larg bulau.

Plangi cat poti, ca fara lacrimi
Te vei pierde doar in patimi.
Nu mai sta cu cine vine.
Viata ta de tine tine!

Si esecul e al tau,
Iar de poti, fa-l cat mai rau...
Caci viata incepe acolo
Cand declari tare "sunt solo!"
Si e clar pentru noi toti
Ca atunci cand spui, chiar poti!

Nu toti oamenii-s ai tai,
Pe unii-i vei omora, altii iti vor fi calai.
N-are rost sa-ti plangi de mila,
Iar cand inima te doare sa o dregi cu o pastila.
Lasa-ti sufletul sa doara,
Ca durerea e o scara...
Daca poti s-o urci in fuga
Numai cei mai demni ca moartea
Vor putea sa te ajunga!

Pentru ca... ador sa ma simt!

Doamne, ingenunghez in fata ta si iti multumesc, pentru tot. Pentru ca sunt eu si pentru ca traiesc in viata mea, iti multumesc ca exist si ca mai exista si altii, poate nu neaparat ca mine, dar macar nu m-am nascut pe un pamant gol. Doamne, iti multumesc ca iarna ninge macat o data, iar vara soarele merge cu bere si sezlonguri la mal de mare... Iti multumesc ca ziua e soare, iar cand bate prea tare gasesc si umbra... si ca atunci cand dorm, visez... si nu doar o data, visez prelungit, Doamne, iti multumesc ca nu sunt nesimtit.
 Iti mai multumesc, doamne si pentru ca stiu iubi, inca nu la perfectie, dar ma voi imblanzi... Doamne. iti multumesc pentru zahar si pentru cafea, care imi fac amandoua dimineata mai putin grea, iti multumesc pentru maine si pentru ca nu m-am pierdut inca, iti multumesc pentru hrana si pentru tot ce ma'ncanta, dar si pentru ca am parinti minunati si pentru ca am avut iubiti aroganti, pentru ca tigarile exista si nu le fumez stingher, iti multumesc pentru zambete, sentimente si pentru mangaierea unui colier... Doamne, iti multumesc ca existi, ca nu ma parasesti si ca sa-mi dovedesti ca persisti... Ca mai am macar o clipa in plus de trait, ca pot sa fac tot ce vreau si sa ma agit, iti multumesc ca imi dai speranta, clisee si frica, ca am aripi, desi n-am creer de pasarica... Iti multumesc ca am natura si apa si calculator si ca imi dai mereu la'ndemana pix si maculator... Iti multumesc ca nu pot sa merg inapoi, dar pot vedea reconstituiri cu ^^noi doi^^... Iti multumesc ca exista obiecte din care sa creez, ca am terminat 12 clase si ca maine defilez, iti multumesc ca nu mi-ai dat carnetul ca sa calc vreo batranica, ca a trecut atata timp si inca sunt mica, ca pot sa pierd timpul ca mereu imi mai dai, ca ma poti refuza si sa-mi spui ca d'asta nu ai...

 Si-ti mai multumesc, doamne, ca Pamantul e rotund si cand mi se rupe scaunul cad in fund, pentru ca altfel toti oamenii s-ar ridica de pe sol si dand planetei inconjur ocol, ar vedea mult prea multe si n-ar intelege nimic, ar distruge mai mult si tot ar mai vrea un pic. Iar daca te gandesti vreodata sa distrugi tot ce-ai in jur, aminteste-ti ca propria-ti dorinta e sa ai tot imprejur, sa ai rautate la fel de multa ca si fericire, intelegere in proportii egale cu nestire, diferenta impletita cu constanta, femeie proasta, dar buna amanta...

  Si iti mai dau in sfat acum pe picior de duca, sa crezi in tine, chiar de ajungi naluca... pentru ca tatal n-a fost niciodata mai presus de fiu, chiar si de copilul s-a nascut din prima diliu, pentru ca proprii-ti copii vor aduce inevitabil schimbarea, si vor distruge o lume pe care-o adorai cu ardoare unei iubite dornice sa-si sarute iubitul sau filozofului sa atinga infinitul. Dar distrugerea-n sine e semn de progres, asta doar daca cunoasterea e propriul tau interes!

 Sa nu te duci, doamne, sa nu te duci nicaieri! Cat suntem vii, n-are rost sa ramanem stingheri; ca de esti si tu ca noi asa cum ne-ai invatat, ai uitat ca sa fi singur e cel mai mare pacat!

Sicriu de sticla

   Mi-e dor de tine in fiecare secunda pe care o traiesc. Nu am nimic in lume care sa ma poata mangaia sau care ar putea sa-mi aline durerea.
   Parc-ai fi mort. Departe de orice atingere a mea, departe de orice vis comun, te cunosc prea bine ca sa ma pot astepta la imprevizibil. Esti acolo, in lumea ta, ca intr-un sicriu de sticla, imbalsamat, cu ochii tepeni si pierduti.
   Nu simti, nu auzi, nu misti si nimeni nu se-asteapta s-o mai faci vreodata. Dorinta exista, dar cat poti sa-ti doresti ca-un mort sa mai prinda viata?
   Impacata cu ideea, te privesc, te mangai, te visez si sper orbeste sa traiesc doar un cosmar. dorm cu tine in gand si ma trezesc la fel, dar nici in vise nu mai esti al meu.
   Sunt a nimanui si nu mai am pe nimeni. Iubesc infinit un morman de amintiri si pe tine. Esti printul meu plecat departe si intre noi e doar zidul prezentului care ne desparte.
   Sanii mei ravnesc dupa buzele tale, pantecele imi geme de dor, iar pielea e un uragan de fior la gandul pielii tale.
   De lacrimi sunt seaca, de zambete pustie, iar de plictis napadita.
   Condamnata sa traiesc fara vaz, glas sau simturi. Pentru ca... traind prin tine sunt inchisa intr-un sicriu de sticla, imbalsamata si intangibila pentru univers. Iar prin geamul gros al durerii, doar un singur pumnal poate patrunde. Vocea ta...

Cum sa ucizi singura bucata de rai

M-am inchis in mine ca intr-o carapace
Sperand ca astfel voi mai avea ce face
Dupa ce din tine va fi scursa si cea din urma, urma de ura.

Nu mai simt nevoia atingerii tale.
Nu mai simt dependenta parfumului tau.
Asta ai vrut, sau atat ai putut?
M-ai creat ca sa ma omori usor si amar?
Pai atunci nu am dus toata lupta asta in zadar?

De iubit nu mai pot sau vrea iubi nici un print.
In curand nici pe tine nu voi mai putea.
Ai sters din mine puterea dea mai dori fizic ceva.
Ai sters din mine iubirea infinita pe care o nutream.
Ai stors toate lacrimile de dor si visele frumoase.

Te-am strigat, m-ai auzit. Iti ceream sa m-ajuti. Ai inchis ochii.
Te-am dorit. Ai vazut. Ai inteles. Mi-ai intors spatele.
Te-am atins, ai simtit. Te-au trecut fiori. Mi-ai spus sa ramanem departe.
Azi, e mai rau ca oricand.
Deschid ochii si vad a pumnii de medicamente pe care i-am indesat in sufletul meu incep sa-si faca efectul.M-ai ajutat si tu, recunoaste-ti meritul!
Sunt un zombi frumos cu ochii de sticla si parfum de lavanda. SUnt translucida si rece, sunt ruda cu nemurirea. In jurul meu, doar umbre; iar tu, o umbra cu contur in drum spre intunericul absolut. Te pierd! Nu mai am lumanari sa aprind nici o flama...iar ultima arde stins intr-o balta de ceara ce asteapta sa se solidifice.
Te-am strigat, te-am tras, te-am plans, te-am crezut. Acum, glasul mi-e mut, iar ochii sunt sparti. Usor-usor, o data cu lumanarea se scurge si puterea mea... of, de n-ai fi mai inrudit cu cenusa, decat cu focul...m-ai trezi...dar tu esti mai mult mort,decat viu, iar eu tusesc, imi scuip plamanii, imi vomit sangele si tremur in frig aspru vazand cum te duci...
Nu mai am nici o lumanare. A fost ultima, iar pana sa te uiti tu inapoi, ea va fi stinsa, iar eu... voi fi fost vie odata.

Te doresc (+ o si u ), muza mea!

Robinson...ai plecat. Sunt ani de zile de cand m-ai lasat...
Ce minciuna, si Robinson nu o lasase niciodata.

Cum sa-mi ceri din cer si vant
Sa ma uiti prin lumea de pe ast pamant?
De ce-ai  vrea ca numai gandul
Ca nu ma mai ai
Sa-ti muste din minte ca un cleste tepan
dintr-un evantai?

Tu nu vezi, printesa, ca te am in brate?
De ce sa te bati cu ganduri napaste?
Ce pret ai a scoate dintr-o lovitura
Daca restul vietii nu-i o prajitura.

Tu chiar crezi ca izgonind durerea
Vei avea in brate pur, toata puterea?
Tu chiar crezi ca fara doar parfumul meu
Iti va fii in viata mult mai putin greu?

Daca ai fi-nteleapta, asa cum te stiu
Ai lasa intelepciunea, pentru mai tarziu.
Te iubesc si lasa ca sunt rau si poate
Te-am facut sa suferi nu doar intr-o noapte.

Dar mai stai, iubito, nu te mai grabi
Viata nu-i o tarfa, iar tu tre' sa stii
Ca punand gramada tributul cu sange
Asta doar un timp poate va ajunge.

Dar afara de acesta, vei cata vietii tale
Sa gasesti in ea mistere, pe mine in fiecare.
Nu ma izgoni cand poate, crezi c'asa e mult mai bine
Timpul trece cand ar poate sa mai stea un pic cu tine.

Lasa ura si curajul,
Lasa buba si drenajul,
Astea-s jocuri de copii...
Ce e-n suflet n-are limiti de cuvant sau arme gri!