Melasă

Sa te dobor sau sa'ngenunchi a cere?
Esti frică sau putere
Impas sau vis
Popas sau loc de adăpare?
Lan de porumb sau rază de uitare?

Mi'e dorul în gâtlej
Sau sulița în coastă?
Sunt eu lucid sau trec doar printr'o pasă?
Mi'e foame sau mi'e sete
De tine care esti miros şi gând şi soaptă şi'adevăr...

Sunt un sărut sau doar un simplu măr?
Să mă ridic sau iute să cobor?
E drumul lin sau zbor eu pe covor?

Să te salvez sau să strig ajutor?

Mai bine tac şi'aştept
Mai bine te pândesc !
Sau dacă ocolesc?
Proastă să fiu?
Noroc să am.
Bogat cu tine chiar dacă nu am nici un ban?
Sărac fără de tine?
Sărac fără de rost...
De tine să mă bucur
sau să țin iar post?

9 vieți şi 7 gânduri
Să le joc cu tine'n horă
Mi'ar plăcea...
hăituită să mă las?
Cum aş putea?

Când eşti primăvară vie
cu miros de toamnă rece
Care traversează iute orice trup
Şi îl petrece
Care calcă pe'arendaşi 
Şi transformă'n iepuraşi
Care suflă vară'n gene
Şi petale'n curte cerne
Care focus reprezintă
Şi când trage înfige țintă!

Las deci dialectica
Şi făcând pe sceptica
Eu te'ntreb numai atât:

M'ai iubit cât m'ai urât

În aceea, seara rece
Când ai lăsat'o să plece?

Ai grijă, că am pus ochii pe tine.

Eu sunt ea
Eu sunt el
Eu suntem noi
Goi amandoi
Într'o camera plină cu noroi
Stăm ca doi strigoi
Amorțiți, cu părul vâlvoi
Uitând de voi
Cei moi
Cei care faceți întotdeauna tărăboi
Şi în oraş şi în vazoi
Oameni sloi
Cu cranii de boi
Aşteptând să vă pice în traistă gologani noi
De parcă singura voastră hrană ar veni de la ciocoi.

Fumăm trişti.
Fumăm închis
În aer lipsit de aspirații sau dichis
În aer pătat de vin şi pofte vulgare amarnic
În aer care are în el şi ceva tainic
Sunt trăitor sau doar un biet crainic?
M'am înlesnit în a mă detaşa chiar şi de mine
Mă privesc de sus
Mă simt supus
Mie sau unui presupus?
Mi'e frică de ce nu's.
Mi'e teamă că mai sus m'am pus
Oare sunt încă aici s'au m'am dus?
Oare am venit de bună voie sau tu m'ai adus?

Mă înec în tine şi'n imperfecțiunea ta regală
Pe care o pieptăn petală cu petală
Şi'o alint, şi' o dezmierd şi'o visez de 3 sau patru ori pe noapte
Ca şi cum dragostea noastră ar face fapte din şoapte.
Şovăi când mă ating prima dată de tine şi deşi te privesc ca pe'un îndemn
În mine clocoteşte frica, eşti un semn sau semne ai să'mi laşi tu, ca şi alții, jigodie frumoasă,
turtă dulce din melasă,
mă transformi în animal!

Gândeşti? E cu putință?
Îmi storci undelemn din credință!
Mă măsori,
Mă strecori,
Mă omori
Dogorindu'mă ca să mă nasc prin tine
Ticăloaso, cu fulgi cu tot te prăvălesc sub mine şi ai să țipi, îți spun, ai să te zbați în neputința reîntoarcerii la lumea de afară.
Acum e vară. Frig nu'ti mai e
Dar n'are nici măcar cald să îti fie!

Căci ce fac eu din tine'i poezie
Şi'am să tocesc pixu'n hărtie
Dacă asta'însemna'va
    să'mi te dai întregă numai mie!

Jos guvernul, nu ne vindecă de prostie

Tot încerc să vă spun că spitalele şi jos guvernul nu ne vindecă de prostie, dar voi ... greieri.

Eu pledez pentru cetățeni educați :)

Oare cum am putea dovedi cat suntem de proşti, ca să se ocupe cineva şi de şcoală?

 Doar pentru că nu se dărâmă, nu înseamnă că funcționează...

 Doar pt că ştii lucruri, nu înseamnă că eşti educat...

Doar pentru că ai terminat o şcoală, nu înseamnă că eşti competent...

Chiar dacă ai doar o minte şi'o gură, nu înseamnă că eşti impotent.

noam-chomsky-cele-zece-principii-ale-manipularii-maselor/

Stare de nemultumire profunda

As vrea sa pot. Mi'e sufletul un purice beat.
Si nici n'am baut, e'adevarat!
M'as tavali in mosc
Si m'as scalda'n cascade
As trage vis pe trup
Si as canta balade!

Mi'e sufletu'nghetat
Si'afara'i inca frig
In jur e maracine
Iar eu vreau doar sa strig

Mi'e gura prea cusuta
Si salivez in gand
Transpir prezentul tot
Si ma surprind plangand

Dar fara lacrimi, parca
Secat'au toate'n mare
Iar vantul e tot rece
Ma biciuie, ma doare...

Mi'e minte'n alta parte
Si'acolo'i prea tacut
As vrea sa pot pricepe
Dar rationalu'i mut

Mi'e timpul revoltat
Iar trupul nu ma iarta
Mi'e trista si placerea
Sunt singura sau moarta?

As vrea sa pot pricepe

As vrea din nou sa simt

Iubire, fericire, motive si alint

As vrea sa am putere

Si sa turez motoare

As vrea sa urc pe munti

Si sa strabat ogoare

As vrea sa cant cu pasari

Dar tot ce am de'ales

E sa ma scald mahnita doar in dezinteres

Sau langa tot ce pierd

Sa scriu balade triste

Si cand m'am saturat

Sa flutur din batiste.

Si stau asa trantita

Si ma intreb absurd

La ce rost sa mai strig

Daca urletu'i surd?

De ce nu fac ce stiu 

Ca'mi este necesar?

Cum sa traiesc cand stiu

Ca eu mi's adversar?

Si mi'e rusine tare

Vai dar si ce rusine...

Vorbesc acum cand tac

Si'ncerc sa'mi fie bine.

Dar nu pot,

Tu, ma crezi

Ca nici macar nu stiu

Cum naiba eu sa fiu?

Si daca eu sunt asta

Trantita impotenta

Cum sa renasc de maine

Harnica, consecventa?

Simt ca n'am energie

Ma scurg ca acuarela

Iar bietele furnici

Azi si'au uitat umbrela...

Pot să Revoluționez țara Românească

Să descifrăm:

1. O vorbă din strămoaşe zice că "nu există nu pot, există nu vreau"
"A vrea" e un lucru care merită încercat!

2. Revoluția presupune mai mult decât schimbarea clasei politice

Ea face tranziția către un "altfel" de-a face lucrurile
Asta presupune ca fiecare individ să aiba conştiința acestui fapt
Şi fiecare să aducă aportul său la  implementarea noilor valori prin promovarea neîncetată a acestora în propriile fapte şi vorbe.

3. Țara e în primul rând unul dintre puținele grupuri de care aparții încă de când te naşti şi până pleci...
Bine faci dacă o respecți şi o ajuți să'ți fie pe plac!

Nu e suficient să închizi ochii.
E nevoie să cunoşti ce ai, în profunzime, şi să te foloseşti de asta întru binele obştesc, deci personal...

Țara are nevoie de tine,
Tu ai nevoie de țară!

Lucrezi la asta.

4. În ciuda tuturor nepotrivirilor de "caracter şi gusturi", tu şi România conviețuiți în acest moment.

Dacă ea e copil, muiere, fătălău sau prost crescut, asta îți face probleme în primul rând ție, pentru că o reprezinți şi te reprezintă într'o considerabila măsură. Tu, ca orice partener credincios, cauți soluții şi încerci diverse strategii pentru a ajunge la înțelegere şi armonie.

Nu uita de bunătate!

Altfel...costă mult divorțul şi nici să vă omorâți între voi nu e combinație...

Fii mai tolerant şi mai practic şi evită pasivitatea, fără a te lăsa furat de val!

"Pot să Revoluționez țara Românească" este un cadou pe care mi'l fac mie, precum oricine poate să şi'l facă sieşi.

Vrei o țară mai buna?
Fă-o!

Cum? - fii cine vrei să fii într'o țară perfectă -

:)

La mulți ani, Românaşi Revelionişti !

Înmormântarea Regelui

Foarte frumos! Astăzi am văzut un film, pe tvr1, care m'a impresionat în mod deosebit. Nu am crezut să mai văd un popor în stradă, pentru a'şi plange regele şi mai ales nu în România zilelor noastre.

Pot spune că nici dacă aş fi fost acolo nu ar fi fost aşa frumos.

Mie mi se pare incredibil că acest popor a avut până astăzi un rege, pe care astăzi l'a cinstit impresionant (indiferent de interesele adiacente ale fiecăruia).

"Valori morale" îşi doresc oamenii, spune un reporter tvr. "Regele a fost pentru ei un reper de acest fel", continuă el, fiind informat din surse sigure.

Practic, asta înseamnă că lipsa regelui, echivalează la români cu o lipsă de reper moral valoros(demn de luat în seamă). Lucru care denotă că acest popor are mare nevoie de eroi care să'l hrănească prin exemplu demn de urmat... Lucru frumos!

Avem nevoie de repere! Reperele, însă, se construiesc, nu apar din senin. Ca noi, azi, să simțim aşa puternic filmul, aproape 100 de ani s'au zbătut unii să supraviețuiască şi să realizeze schimbări.

Prin urmare, concluzia mea este simplă şi pe grabă:
Să dăm drumu' la Repereeee!

Vorba SubCarpaților:
"Să aibă şi copiii mei o țară frumoasă" 

:)

Mulțumiri TvR pt filmul "Înmormântarea Regelui".
...Cel puțin inspirant...

În rest, Doamne ajută!

Tragediană la metrou

Aleg să scriu aceste rânduri, în primă instanță pentru a atrage atenția asupra faptului că suntem alienați social. Ne uităm doar la noi înșine și „ne cufăndăm prea adânc în propriul sine” pentru a privi ce se întâmplă în jurul nostru. Ne doare sub coadă că oameni bolnavi ne înconjoară și preferăm mai degrabă să închidem ochii, să ignorăm, să trecem mai departe, luând o decizie superficială sau făcând un gest asemeni.
Câți dintre noi conștientizează că mediul în care trăim e departe de a fi unul sigur și protejat? Câți dintre noi fac ceva în privința asta?

Câți dintre noi, se vor cutremura doar și se vor închide în carapace?

Treziți-vă, oameni buni, și priviți un pic la seamănul vostru, care geme, care distruge și zbiară și pe care voi îl ignorați sau căruia chiar îi agravați situația luându-l peste picior, umilindu-l sau izolându-l. Noi creăm monștri! Iar pe eroi îi lăsăm să se ducă pe apa sâmbetei...

Ura și iubirea sunt sentimente cu o egală intensitate, diferența dintre ele constă doar în educația și demnitatea fiecărui individ. Ori dacă tu ești considerat deja un penibil, cum poți să mai ai pretenția de la tine să faci lucruri frumoase și pline de iubire? Când gestul tău bun, e înțeles greșit și batjocorit, câți dintre noi mai avem caracterul de asemenea natură încât să iertăm și s-o întoarcem tot cu iubire?

Lecția e simplă: „Nu mor caii când vor câinii, nici câinii când vor stăpânii!”, așa că mai bine ar învăța să conviețuiască unii cu alții și să se ajute reciproc, să se educe reciproc și să se încurajeze reciproc să facă lucruri frumoase! ...evitând astfel tragediile colaterale :)