Pact cu veșnicia

Cuprinde'te'aș cu ce apuc
Și cât, oricum
Căci e frumos, mult mai frumos
Să fii'nsoțit la drum!

Pe ploape poți sărutul meu
Și pe al meu răsfăț pășești
Fie'ne viața un album
De incredibile povești!

De dansul nostru scrie'vor
Nu doar citate scurte
Ci cărți întregi, bibliografii
Și mărturii cu sute...

Nu speculez, ci te provoc,
Tu, om născut din ape!
Să mă călăuzești în somn
De'ar fi lumea să crape

Ca lacrimile noastre verzi
Țărâna să'nzeiască
Și'acolo unde locu'i sterp
Minunea să se nască.

Iar unde mările sunt tulburi
Și oamenii se'neacă
Lăsa'vom ca iubirea Lui
Din noi punte să facă...

Și unde arșița e clocot
De fierbe apa în fântâni
"Să plouă!" vom striga la ceruri,
Că suntem oameni buni!

Și de vom întâlni la drum
Poate și oameni răi
Cu vorba și cu'al nostru cânt
Să-i ducem pe'alte căi

Și Domnul să ne ierte'atunci
Păcatele prostești
Căci lumea poate fi și Paradis
Când pe iubiri clădești

Nu'i vreme de umblat acum
Haihui în derivate
Căci întâlnindu'te îți spun
"Nainte, că se poate!" :)

Soare 23

Ne înzeieşte cerul sau noi zeim la poala sa?
Ne spulberă furtuna sau noi ne omorâm în fuga fricii de a se întâmpla?
Ne trebuie pretexte sau suntem înşişi noi pretextul cel mai mare?
Suntem nemuritori sau doar ne bucurăm de caltatea de-a fi soare?

Suntem adevărați? Ne crede şi țărâna.
Iar cine se'ndoieşte, poate să pună mâna...

Cât despre realitate? O las doar să existe într'o beatitudine a fatalității şi inutilității cu care trăncăne neîncetat neadevăruri despre fantasticul palpabil şi astăzi salvator.
Dacă'i dădeam crezare, puteam chiar să şi mor...
Dar pentru armonie, progres şi omenie, eu am pariat pe viață şi viața'i fantezie!

Ia'ți zestrea

Dacă dragostea se face dintr'o bucată de'ntâplare şi soare
Noi facem dragoste la orice mal de mare.
Dacă a cerşi ce'i al tău de drept
Face obiectul principal al oricărui subiect
Eu te cerşesc de ani şi n'am să mă opresc
Până pe tine din tot ce faci am să te iubesc.

Limita nebuniei e mai aproape de mine
De când soarele meu te reprezintă pe tine
Şi rostul e viața trăită regeşte
Vreau să te zbați în mine ca un peşte
Flămând în hrănire
Scăldat în plăcere...
Ți'aş culege şi zeii dacă asta mi'ai cere!

Meandre sunt multe
Perfecți nu om fi
Dar dacă în viața asta tu m'ai iubi
Mai mult decât cerul şi decât dimineața
Eu aş putea să îți dăruiesc viața
Care nu are hotare de timp sau lege
Care poate orice mister să dezlege..
Şi mistere sunt multe,
Ai încredere'n mine
În adâncuri te voi iubi doar pe tine.

Si adâncul e tot,
De când ne cățărăm reciproc
Pe umerii celuilalt care ne da foc
Fără flamă şi fără intenții...
Noi suntem natura făra pretenții
Rezultatul e minunea
Armonia e scara
Doamne ce'aş vrea să se lungească vara!

Cât să trăim 7 vieți împreună acum.
Azi, mâine mai pavăm câte'un drum
Mâine va fi mai bine, suntem noi aici
Nu'i rost nici să te grabesti sau complici
Schimbarea e scopul
Din noi va porni
Dacă noi împreună de'acuma vom fi!

De pe vremea când trăiam împreună pe acoperiș

Imi place.
Îmi place la tine când te uiți în gol şi pierduți ți's ochii în albastrul mării Egee.
Îmi place când vântul îți vântură părul şi'ți împleteşte codițe în țurțuri de sare
Îmi place când stai în soare
Iar el se propteşte pe umerii tăi, reflectând infinitul parfumului pielii arămii
Îmi place pielea ta şi când dormi, croindu'şi drum de parfum în bucata mea de cearceaf
Îmi place de tine când pe mâini ai praf
Şi uscate ti's degetele şi grele de scrum.
Îmi place de tine când te întâlnesc pe drum şi'mi zici bunăziua
Iar întreaga lume se opreşte pe pioa
Şi oameni privesc
Şi copiii învață
Sărutul privirii şi rostul în viață.

Îmi place când cânți şi când îmi cânți numai mie
Îmi place când porți în mai multe feluri aceiaşi pălărie
Îmi place când stai şi pari să nu faci nimic
Îmi place când să ne atingem mai avem un pic.

Îmi place când dormi, vai cât îmi place de tine
De parcă somnul ar fi iubirea noastră în sine
Îmi place să vreau tot ce aş putea de la tine
Dar să fug, să m'ascund când aproape e bine

Îmi place să nu am nimic în potrivă
Când mârâi sau în urma mea tu stai stivă
Când mă aperi şi mă posezi făra drept
Îmi place când mă împresori aproape absent
Când eşti absurd şi cerşeşti viitorul
Când dragostea noastră e corul
Lumii întregi concentrate'ntr'o clipă
Îmi place că între noi nu exista pripă
Nu există nimeni şi nimic altceva
Decât fericirea de a iubi şi'a uita
Că alții au crezut imbecil şi stângaci
Că tu ai putea pentru alte motive să-mi placi.

Magului

Mă crezi?
Îndrăgostita sunt de'un vis
Si'n mreaja lui ca niciodată eu m'am prins
Si zbier şi urlu în apus
Că mi'este dor de'al tău surâs
Şi cânt te văd pe tâmple'mi cresc coroane
Şi când te'aud din nou suspin
Că îmi eşti miere şi venin
Mi'eşti şi umbră şi abis
Mi'eşti stins ca să te'aprind din nou
Cu gândul la un nou ecou
Al voci tale'n întuneric
Esti veneric.
Eşti nespus
Eşti dus si'ntors
Eşti un miros
De aşternut in iarba uda şi senină

Eşti de vină...
 Pentru adevăr!
Şi dor şi pofta şi delir şi pace
Eşti dimineața care'mi place
Eşti norul preferat
Eşti ziua la palat şi seara la bordel
Eşti flagel
Ce gâdilă în talpă şi pe pântec
Eşti cântec
Disonant în armonie!

Eşti pur şi simplu sentiment de poezie
Pe care nu aş scri-o să nu se irosească.

Sevă şi mister.
Te las pe cer ca în adâncuri să mă pierd
Şi să te'aştept
Cu gândul drept
Cu firea violină
Cu brațele'mbibate în benzină
Căci eu sunt foc
Pe legea mea
Şi ard de'ndată ce si'un deget tu'mi vei da!

Pustiu şi rece, te las acum
Si visul tu'ți petrece
Căci de vei evada vreo clipă din oniric
Te fac sa'mi scrii pe trup, tu, mag empiric!

Suntem totul, ce puşca mea!

Condamnați la nesfârşit în trenul ăsta al necunoştinței, purtând mereu trena noastră de gânduri, îndoieli şi suspiciuni, neştiind cine suntem, ce vrem şi încotro ne îndreptam, trecând mereu pe lângă şansă. 

"Ar fi putut să fie minunat", devin imnul împlinirii noastre aparente, când toate faptele noastre sunt judecate de restu - eroice, dar noi ne privim ca pe nişte epave inerte, care doar din inerție săvârşesc paradise şi descuie uşi închise, care suferă pe dinauntru mai mult decât pe dinafară, iar în jur suferința se revarsă în flori, parfumuri şi îndestulare - şampanie pentru toatălumea!

Se hrăneşte întreaga planetă din sângele nostru, iar noi nu ştim să ni'l bem unul altuia - prea beți de celălalt să ascultăm sau să privim, să înțelegem, să aşteptăm, să iubim mai mult decât pe noi înşine, iar pe noi ne iubim mult, la naiba, dacă n'ar fi aşa n'am binecuvânta în stânga şi'n dreapta, dar când ne întâlnim, vezi tu, nu e loc de celălalt, celălalt e prea mult, ocupă prea mult spațiu, prea mult gând, prea mult tu, ca să'l mai vezi şi pe el, ca să'ți aminteşti că el e tu şi tu eşti tot şi toți în jur sunt doar decorul în care voi doi vă faceți petrecerea frumoasă.

Ne pierdem atât de tare în pretextele astea bolnave că ne uităm pe noi şi dorințele noastre şi clipa prezenta e mai mult decât îți poți dori când sunt lângă tine şi ochelari de cal ni se aştern pe ochi. Suntem atât de mult! Cum să ne judeci? Cum să ne ierți?
Suntem totul, ce puşca mea!
Dacă ați înțelege voi măcar jumătate din adevăr, am fi noi prea mici să fim adevărați. Supereroii sunt copiii noştri, iar zeii ne sunt unchi şi mătuşi, rude de'a două, că nu ne ascundem nici în spatele divinității pentru faptele noastre.
Si beți, aşa, umani cum suntem, aşteptăm să fim pe'acel(e)aşi unde, de parcă n'am fi fost întotdeauna...

Trenuind pe cai venind

Un somn bizar se lasă peste noi. Peste tren
De parcă am fi martori la un plen
De parcă noaptea ar fi mai parşiva şi mai rapitoare azinoapte
De parcă şinele ar fi cântece de sirene sau şoapte

Parcă trenul ăsta are să meargă mai mult ca de'obicei
Parcă-i mai lung ca niciodată drumul până la ei
Până'n abis
Unde glasu'i stins
Unde deşi se petrece
Vântul bate mai crud şi mai rece...

Acolo jos, în sud vreau să zic
De data asta mă grăbesc s'ajung şi niciunpic...
Ştiu ce am de facut si parcă m'aş duce pentru prima dată
La o poartă
Iar în spatele ei nu ştiu dacă găsesc întamplare sau soartă

Este ceață, în suflet şi la mine pe față
Este ghiață, dar parcă se topeşte cu fiecare milă
Pe care o bag ca pe o pastilă
Să'mi înece amarul
Să'mi treacă capul
Să m'apuce pofta
Să dorm. Adânc. Ca'ntr'un vis al vieții de fiecare noapte
Când eşti aproape şi nu vreau nimic de la tine.
Când îți dai toată silința să fie bine
Când eu sunt rea iar tu eşti ca o păpuşă
Care aşteaptă să'şi sărute iubitul la uşă
Ca o stea care nu cade niciodată,
Doar se plimbă
Ca un copil care'şi trage un părinte de limbă.

Acolo, în visele mele, tu eşti mai simplu şi mai adevărat ca în realitate
Eşti aproape chiar dacă te dai departe
Eşti uman, ai idei, vise şi decepții...
În visele mele ții piept vieții
Esti exotic şi exuberant
Ca o mireasmă de soc şi cocktail flambant
Ca o duminică dimineață în care ... e răcoare şi soare...

Trenul merge înainte,
Gălăgia e în toi
Da' nu la noi în noapte
La noi în noapte e doar şuier continuu de ceainic încins
Pentru că în dormitor focul e aprins
Pentru că pe divan doarme mâța hapsână
Complăcutătoată în câlți şi zdrențe de lână
Pentru că lumina e stinsă
Iar lumina difuză din lumea de'afară
E astăzi timidă, caldă şi'uşoară
E de vară, lângă o apă fără țânțari
Unde s'a adunat un grup de fugari
Şi în taina serii s'au pus pe băut
Până să se abțină n'au mai putut
Şi'au făcut dragoste cu conştiința
Care de'acea dată era una cu credința
Că viitorul e de'acuma mai simplu şi pur
Avându'se unul pe altul în jur...