Vise prelungite

Fiecare dimineata are propriul ei miros
Cel de azi e lamaita, cel de ieri cam puturos.
Fiecare iti va spune, fara ca ciudat sa sune
Ziua-ti e la ce folos.

Poate ca pe fiecare
Dimineata il cam doare...
Ochii-s mici si vestejiti,
Oamenii sunt adormiti,
Iara de cafea nu bei
Te ia somul pe alei...

Astazi este diferita!
M-am trezit cam ametita
Si mirosul diminetii
Parca schimba sensul vietii!

Nu mai este frig si ceata,
Ochii-s noi acum pe fata,
Oamenii din jur sunt vii,
Zambesc, rad, au palarii

Eu ma-ntreb "da ce se-ntampla?"
Si imi duc mana la tampla.
Ma uzez de intelect:
Oare cum o fi corect?

Levantica, mere coapte,
Lapte cald si flori de noapte...
Ce-a creat acest miros?
Sa fii fost un porc spinos?

Inchid ochii si ma simt
Ca o alga in ocean
Porcul vine cu elan
Si m-arunca in alt plan...

Acum.-Nu e cale de intors!
Captiv intr-un porc spinos,
Astazi e misor frumos, maine poate puturos.
Dar damai pentru ca-ti place
Sa n-ai niciodata pace.
Riscul este scump parfum;
De-l alegi, castigi oricum!

Latitudinea fericirii

Oamenii sunt coloraţi şi diferit modelaţi.
Unii sunt înalţi, slabi şi ciocolatii,
Alţii sunt scunzi, cu ochi alungiţi si gălbejii,
Adesea întâlnim bărboşi roşcaţi sau tinere blonde cu pielea alba ca laptele
Sau ne amintim de Pieile Roşii ce poartă haine din in, pene în păr şi-şi numără şoaptele...
Cu toate astea, există un gest pe care orice indivit de pe glob, îl poate întelege. Zâmbetul.

Deşi oamenii au forme diferite de umor, sau modalităţi diferite de a se relaxa, se pare că aceştia râd atunci când se simt în siguranţă, când se simt confortabil în prezenţa altuia, când sunt deschişi şi liberi în exprimare.
Noi ne-am gandit sa cercetam, fiecare rasa din cele 3 si sa ne dam seama, ce-i face pe unii sa zambeasca mai mult decat pe altii?
Sa fie ceva in aer, sa tina de culoarea pielii, sau e ceva mult mai profund?

Rasa Europoida:
Avand in spate o istorie controversata, mereu cuceritori, aventurieri si dominatori, ajung in secolul XXI sa aiba in continuare cele mai inalte idealuri.. De pildă, pentru a duce o viaţa fericită, o persoană din Europa occidentală are nevoie de o stare materială care să-i ofere posibilitatea să cumpere produse cât mai exotice, timp pentru a putea să se destindă şi relaxeze, prieteni de încredere pentru a-l susţine, şansa de a-şi căuta dragostea şi de a-şi întemeia o familie cu aceasta, moştenitori puternici şi o sănătate impecabilă.
Lipsa acestor elemente duc la dereglarea psihică a Europoidului, deoarece acesta are idealuri înalte. Cu toate astea, zâmbetul este uşor de afişat pe chipul lui. Este înconjurat de lucruri frumoase şi vii în fiecare zi, are în jur oameni sociabili, iar dacă nu se poate integra în societate îşi poate găsi refugiul în internet

Negroizii.păstori şi cultivatori de tradiţii, la primul contact cu albii ajung sa fie prada usoara pentru acestia, care vad in ei forta de munca si masa de oameni ideala pe care sa o conduca, astfel aparand sclavia neagra.Urmeaza secole de rasism, chin îndelungat, batjocură şi crime nejustificate ca in epoca contemporana,Negropoizii sa reuşeasca să-şi câştige respectul în societate.Acum au drepturi egale cu albii, si pot obtine orice-si doresc, dar asta se aplica doar in tarile civilizate.
In Africa, insa, situatia nu este deloc asa roz.Aici, viata e grea, hrana nu asigura necesarul pt populatie, apa este un element rar, prin urmare igiena este inexistenta, iar sanatatea mai mult nu e.
Pe lângă acest minus, baştinaşii obişnuiesc să organizeze ritualuri sadice tăindu-şi anumite părţi din corp, crestându-şi pielea sau tatuându-se. Cel mai frecvent întalnit ritual este circumcizia, atât la femei, cât şi la bărbaţi. Aceasta presupune mutilarea organelor sexuale ale copiilor sau adoleşcenţilor, cu scopul de a integra indivizii în societatea tribală. Din cauza lipsei igienei, marea majoritate a rănilor se infectează, astfel tinerii se îmbolnăvesc sau mor.
Cu toate astea Negroidul African se bucură când plouă, se bucură când primeşte o porţie de mâncare în plus, se bucură când primeşte un şirag de mărgele şi radiază fericire când se joacă, indiferent de fiinţa cu care o face

Pe de alta parte, în lume nu există doar albi şi negri, motiv pentru care, printre ei se strecoară Rasa Mongoloidă. Spre deosebire de Europoizi care s-au dovedit a fi mereu războinici şi cuceritori, şi a Negropoizilor care s-au arătat uşor de influenţat şi greu de mobilizat cand vine vorba de evoluţie culturală, Mongoloizii au fost într-o continuă prosperitate, construind în masă şi ocupându-se în permanenţă de spiritualitatea lor. Ei au pus mai presus decât orice, religia şi meditaţia. Acest lucru a dus la culturalizarea majorităţii populaţiei.
La momentul actual,insa, nemultumiri sunt multe si aici. Religia îi ţine prea din scurt pe mulţi dintre ei, iar personaje precum cele din ţările Indiene, suferă din cauza stricteţii privind exteriorizarea sentimentelor şi imposibilitatea de a-şi alege singuri soarta; comunismul si nemultumirea politica ii fac pe asiatici sa fie mult mai irascibili, iar neintegrarea in occident, din cauza amprentei de emigranti sufocanti, face ca acest popor sa nu mai ajunga asa usor la o impacare sufleteasca reala.
Cu toate astea Mongoloizii vor zâmbii la auzul unei viori sau la glumele spuse de un călugar bătrân. Vor zâmbi când vor avea ocazia să participe la o sărbătoare tradiţională sau când li se va intersecta privirea cu a celui iubit, dar interzise de familie. Vor zâmbi când vor vedea un copil gâdilandu-se sau când vor mânca dintr-o căpşună.

În realitate, nici o rasă nu este superioară alteia.Toate aparţin unei singure specii: Homosapiens sapiens.
În momentul naşterii, genetic toţi avem aceleaşi posibilităţi pe parcursul vieţii. E drept,unele rase au rămas în urma altora sub raportul culturii.Aceasta nu arată însă o inferioritate naturală, ci lipsa unor condiţii sociale necesare dezvoltării. Este greşită ideea superiorităţii unei anumite rase.

Iar în ceea ce priveşte zâmbetul, este aceeaşi poveste. Oamenii zâmbesc la vederea unor elemente ce le relaxeaza mintea, şi le gâdilă imaginaţia; asta depinde categoric de cultura fiecăruia şi de principiile vieţii pe care o trăieşte, însă ne leagă simplitatea şi faptul că putem raţionaliza anumite lucruri. Toţi vedem frumosul, atunci când el există cu adevărat. Toţi suntem oameni, şi singurul lucru care ne limitează şi face diferenţa între noi, este conformismul.
Nimeni nu-şi poate cenzura sincerul zâmbet la vederea unui fluture ce ţi se-aşeaza în palmă…

(ceva ca o lucrare de simpozion parca era asta-> tema zambetul)

Primavara e pentru cine intelege

Astepti sa ninga,
Si cand ninge vrei soare
Astepti sa cugeti,
Si cand cugeti vrei uitare

Astepti sa vina,
Si cand vine, vrei sa plece.
Vrei sa stai,
Dar cand alergi, nimeni nu te'ntrece...

Vrei sa pleci?
Uita si pleaca!
Dar daca vrei sa ramai
Fa-i pe ceilalti sa taca...

Nu esti singur.
Trebuie doar sa inveti sa conduci!
Sa'ti hotarasti scopul,
Sa stii und'te duci

Nu manca din aceeasi oala cu vantul,
Daca ti-e superior,
Dar nici nu te crede superman
Langa un biet chior...

Vise sunt multe,cand ai constiinta
Dar lupta e intre prosti si credinta

Nu o lua ca pe o realitate cruda
Fii tu cruciatul, fii cel ce-o infrunta.

Povesti despre oameni ce-au vrut sa creasca,sunt multe
Dar au murit si ei ca si altii, urcand pe munte..

Nu e de ajuns sa ai potential
Jocul e simplu. Esti actor, sau real?

Medicament Eminescian

Mi-am uitat supararea in iarna...
Spune-mi ca e astenia sau doar vantul
Lasa-ma sa-ti dau tie cuvantul!
Tu esti apolinic si eu dionisiaca?
Sau doar traim intr-o lume antitezica si posaca?

Vara naste, iarna da palme! Incipit

Am alergat prim zapada ca sa prind o bucata din bucuria pe care o aveam atunci cand cu primii ochii mijiti in viata asta seaca, am descoperit marea de minuni ce se asternuse de jur imprejurul meu pentru prima oara. Mi-am udat pantalonii, mi-am inghetat pielea si stafidit purcelusii degetei de la picioare. Mormanele de zapada imi dadeau impresia de bezele moi si calde pe care le scotea mama din cuptor cand era gatitoreasa.

Sa te-arunci de sute de ori in albul pufinozicios si a 101 oara sa sari pe un morman ce are sub stratul fin un strat de gheatza betonata si sa-ti invinetesti genunchii… Asa am facut eu.

Asa am ajuns la gandurile frustrante pe care le aveam fata de vocile groase ca de bas si la pletele’n ochi pe care mi le aminteam uneori, la o statura dreapta si inalta si la o aroganta intepatoare si deranjanta care ma facea de fiecare data sa zambesc satisfacator…

Sa-ti dai palme pentru ca nu sti daca sa-ti fie dor sau trebuie sa uiti, sa citesti carti ca sa te opresti din 3 in 3 randuri ca sa reflectezi asupra mainilor copacesti sau a ochilor reci, sa salivezi dupa mirosul pielii si al gandurilor sale profunde. Ai ocazia sa faci de putine ori in viata, dar atunci cand starea te cuprinde o simti ca pe o migrena a inimii, careia din cand in cand ii injectezi morfina direct in ventricule.

Totul poate sa incepe cu indiferenta, dar poate incepe si cu ganduri defastatoare, din prima; de cele mai multe ori incepe printr-un soc amnezic si revelator ce te transforma dintr-o caprioara in lupul cel rau.

E o zi de vara primaverateca. Sau mai bine, de primavara varateca! Esti in tricou bumbacic si cu o pereche de jeansi taiati, probabil, ca sa-ti vina scurti…sau poate pentru ca ai cazut si unul din craci ti s-a rupt de la jumate. Te intrebi ce miroase atat de bine in aerul asta atat de canicular. Sa fie pomii, sa fie viata? Sa fie faptul ca narile tale poftesc afectiune si priviri cornetate(precum inghetzata:dulci si reci si gata sa se topeasca in bratele tale de la prea multa caldura)? Ai starea aia caracteristica perioadei gemenilor! Esti rational, dar in acelasi timp mereu tanar si visator; mereu dornic sa cauti ceva ce nu poate fi gasit in totalitate; vrei sa sti adevarul, dar sa-l afli prin amagiri de priviri, niciodata definitivale, mereu hranitoare, ce pana la urma duc la presupusul final incheiate cu saliva si gemete infundate in pielea tanara cu miros ciupitor, dar dulce.

Asta e perioada in care fluturii isi cauta cuibul numai in stomacele junilor care s-au plictisit de tot si de toate si vor sa alerge la vama veche,loc in care sa-si spele sufletul de noroi…Si desi toti stim ca fluturii nostrii sunt cei mai frumosi fluturi pe care i-a cunoscut omenirea, mereu ne ingrijoram ca am putea fi stricati, iar ei ar putea fi toxici! Fluturii aleg o schitza imaginara si o muleaza pe persoana care seamana cel mai bine cu modelul concret,suprapunand-o si provocandu-ti stari de adrenalina si nesiguranta, ori de cate ori asemanarea devine izbitoare. Nu-ti poti lua gandul… pentru ca te ard buricele degetelor daca n-o atingi si ti se umfla tamplele,venele si coaele daca n-o vezi mai des… Iar ea parca apare tot mai rar, si tot mai des intre ganduri…

Indrazneste, salveaza, creaza...

Pe cerul amar
Nici stele n-apar
Căci vremurile scuipă cu nonșalanță
Conglomerate de greșită prestanță.
Cu toții asteaptă un luceafar în zori
El nu apare, începi să măsori
Timpul ce zboară, se scurge și pleacă
Ca apa ce-a fost într-o mare azi seacă.

Ș-aprind dobitoacele focuri agresive
Și plang lângă ele consecvent, progresive,
Căci nimeni nu visează la înalta statură
De conducator al credinței îmbracat în armură.

Mulți se pierd pe drum, alții încetează să spere.
De parca bolta cerului s-ar vindeca prin durere.

Când ei nici n-au știut vreodată în viață
Ce-nseamnă să fi, să iubesti, să achiți o creanță.

A lupta e departe de-a fi un obicei

E mai simplu să stai și să zici că nu vrei.

Dar te-ntreb:

Și apoi,dacă mori, ce lași în spate?
Candele fumegânde și linii trasate...
Nimic concret, nimic ce contează.

Invață să descoperi valori și crează!

Da, te vei lovi de pietroase prostii,
Vei afla că-i al dracu de greu să devii și să fii,

Vei aprecia mai mult dăruirea

Și poate într-un final vei cântării fericirea.

Vei pierii, te vei naste, si iar înc-o data
Până când sigiliul tău picurat pe o cartă,
Va elibera mii de săraci,
Te va face urat de impostori și de draci,
Vei reînvia iubirea si toleranța…
Sunt milioane de riscuri,

Îți ajunge speranța?

S-ar putea să fi singur și neplăcut,
Vei crede că tot ce-ai avut s-a pierdut.

Dar imagineaza-ti, iubite, cum e sa privesti catre zare
Și să vezi spuma laptelui unde alții văd doar vâltoare,

Să scrie de tine orice istorie,
Să știe toți cine esti si fără memorie...

Să știi că n-ai avut viață traită-n zadar,

Să câștigi partida doar cu-n singur zar.

Acum reflectează, mai ai puțin timp
Ești in Romania, nu pe Olimp,

Desteapta-te si ridicăte dintre morți!
Ești mai bun decât crezi, arată ce poți!

 Pe cerul amar

Nici stele n-apar
Căci vremurile scuipă cu nonșalanță
Conglomerate de greșită prestanță.
Cu toții asteaptă un luceafar în zori
El nu apare, începi să măsori
Timpul ce zboară, se scurge și pleacă
Ca apa ce-a fost într-o mare azi seacă.

Ș-aprind dobitoacele focuri agresive
Și plang lângă ele consecvent, progresive,
Căci nimeni nu visează la înalta statură
De conducator al credinței îmbracat în armură.

Mulți se pierd pe drum, alții încetează să spere.
De parca bolta cerului s-ar vindeca prin durere.

Când ei nici n-au știut vreodată în viață
Ce-nseamnă să fi, să iubesti, să achiți o creanță.

A lupta e departe de-a fi un obicei

E mai simplu să stai și să zici că nu vrei.

Dar te-ntreb:

Și apoi,dacă mori, ce lași în spate?
Candele fumegânde și linii trasate...
Nimic concret, nimic ce contează.

Invață să descoperi valori și crează!

Da, te vei lovi de pietroase prostii,
Vei afla că-i al dracu de greu să devii și să fii,

Vei aprecia mai mult dăruirea

Și poate într-un final vei cântării fericirea.

Vei pierii, te vei naste, si iar înc-o data
Până când sigiliul tău picurat pe o cartă,
Va elibera mii de săraci,
Te va face urat de impostori și de draci,
Vei reînvia iubirea si toleranța…
Sunt milioane de riscuri,

Îți ajunge speranța?

S-ar putea să fi singur și neplăcut,
Vei crede că tot ce-ai avut s-a pierdut.

Dar imagineaza-ti, iubite, cum e sa privesti catre zare
Și să vezi spuma laptelui unde alții văd doar vâltoare,

Să scrie de tine orice istorie,
Să știe toți cine esti si fără memorie...

Să știi că n-ai avut viață traită-n zadar,

Să câștigi partida doar cu-n singur zar.

Acum reflectează, mai ai puțin timp
Ești in Romania, nu pe Olimp,

Desteapta-te si ridicăte dintre morți!
Ești mai bun decât crezi, arată ce poți!

(Olimpiada de Romana - faza pe scoala - 22 Dec.2011)

Black Swan

Milioane de stele se nasc acolo unde perfectul razbeste din gol
Amortite de boala frisonica din care cad de prin vis pe sol;
Pentru ca tremurul luminii plapande din galbenul lunii
Sa acopere viata lacrimii iesita din sufletul lumii.

Nu ne e frica de noapte sau de peretii albi,
Ne bucuram la fumul iesit din plamanii slabi
Dorinta de nou care acapareaza binele
Mananca constiinta si omoara sinele.

Cum poate un ranjet obraznic si-o privire rea
Sa iti fure tot ce altul se lupta sa-ti dea?
Cum poate un dans lasciv si o muzica buna
Sa te faca sa uiti de tine, cat este furtuna?

Esti educat sa privesti spre nimic, ca spre infinit
Esti constiincios si devii un diavol dificil de orpit...
Pacat de tine si de sanatatea viselor tale
Puteai fi trandafirul, dar esti doar petale...

Doar sa crezi in final nu este de'ajuns
Caci drumul te face, insusi, greu de rapuns;
Nu satisfacerea si starea de bine te vor aduce la mine,
Ci durerea si tremurul muschilor invinetiti de albine...