Pentru ca... ador sa ma simt!

Doamne, ingenunghez in fata ta si iti multumesc, pentru tot. Pentru ca sunt eu si pentru ca traiesc in viata mea, iti multumesc ca exist si ca mai exista si altii, poate nu neaparat ca mine, dar macar nu m-am nascut pe un pamant gol. Doamne, iti multumesc ca iarna ninge macat o data, iar vara soarele merge cu bere si sezlonguri la mal de mare... Iti multumesc ca ziua e soare, iar cand bate prea tare gasesc si umbra... si ca atunci cand dorm, visez... si nu doar o data, visez prelungit, Doamne, iti multumesc ca nu sunt nesimtit.
 Iti mai multumesc, doamne si pentru ca stiu iubi, inca nu la perfectie, dar ma voi imblanzi... Doamne. iti multumesc pentru zahar si pentru cafea, care imi fac amandoua dimineata mai putin grea, iti multumesc pentru maine si pentru ca nu m-am pierdut inca, iti multumesc pentru hrana si pentru tot ce ma'ncanta, dar si pentru ca am parinti minunati si pentru ca am avut iubiti aroganti, pentru ca tigarile exista si nu le fumez stingher, iti multumesc pentru zambete, sentimente si pentru mangaierea unui colier... Doamne, iti multumesc ca existi, ca nu ma parasesti si ca sa-mi dovedesti ca persisti... Ca mai am macar o clipa in plus de trait, ca pot sa fac tot ce vreau si sa ma agit, iti multumesc ca imi dai speranta, clisee si frica, ca am aripi, desi n-am creer de pasarica... Iti multumesc ca am natura si apa si calculator si ca imi dai mereu la'ndemana pix si maculator... Iti multumesc ca nu pot sa merg inapoi, dar pot vedea reconstituiri cu ^^noi doi^^... Iti multumesc ca exista obiecte din care sa creez, ca am terminat 12 clase si ca maine defilez, iti multumesc ca nu mi-ai dat carnetul ca sa calc vreo batranica, ca a trecut atata timp si inca sunt mica, ca pot sa pierd timpul ca mereu imi mai dai, ca ma poti refuza si sa-mi spui ca d'asta nu ai...

 Si-ti mai multumesc, doamne, ca Pamantul e rotund si cand mi se rupe scaunul cad in fund, pentru ca altfel toti oamenii s-ar ridica de pe sol si dand planetei inconjur ocol, ar vedea mult prea multe si n-ar intelege nimic, ar distruge mai mult si tot ar mai vrea un pic. Iar daca te gandesti vreodata sa distrugi tot ce-ai in jur, aminteste-ti ca propria-ti dorinta e sa ai tot imprejur, sa ai rautate la fel de multa ca si fericire, intelegere in proportii egale cu nestire, diferenta impletita cu constanta, femeie proasta, dar buna amanta...

  Si iti mai dau in sfat acum pe picior de duca, sa crezi in tine, chiar de ajungi naluca... pentru ca tatal n-a fost niciodata mai presus de fiu, chiar si de copilul s-a nascut din prima diliu, pentru ca proprii-ti copii vor aduce inevitabil schimbarea, si vor distruge o lume pe care-o adorai cu ardoare unei iubite dornice sa-si sarute iubitul sau filozofului sa atinga infinitul. Dar distrugerea-n sine e semn de progres, asta doar daca cunoasterea e propriul tau interes!

 Sa nu te duci, doamne, sa nu te duci nicaieri! Cat suntem vii, n-are rost sa ramanem stingheri; ca de esti si tu ca noi asa cum ne-ai invatat, ai uitat ca sa fi singur e cel mai mare pacat!

Sicriu de sticla

   Mi-e dor de tine in fiecare secunda pe care o traiesc. Nu am nimic in lume care sa ma poata mangaia sau care ar putea sa-mi aline durerea.
   Parc-ai fi mort. Departe de orice atingere a mea, departe de orice vis comun, te cunosc prea bine ca sa ma pot astepta la imprevizibil. Esti acolo, in lumea ta, ca intr-un sicriu de sticla, imbalsamat, cu ochii tepeni si pierduti.
   Nu simti, nu auzi, nu misti si nimeni nu se-asteapta s-o mai faci vreodata. Dorinta exista, dar cat poti sa-ti doresti ca-un mort sa mai prinda viata?
   Impacata cu ideea, te privesc, te mangai, te visez si sper orbeste sa traiesc doar un cosmar. dorm cu tine in gand si ma trezesc la fel, dar nici in vise nu mai esti al meu.
   Sunt a nimanui si nu mai am pe nimeni. Iubesc infinit un morman de amintiri si pe tine. Esti printul meu plecat departe si intre noi e doar zidul prezentului care ne desparte.
   Sanii mei ravnesc dupa buzele tale, pantecele imi geme de dor, iar pielea e un uragan de fior la gandul pielii tale.
   De lacrimi sunt seaca, de zambete pustie, iar de plictis napadita.
   Condamnata sa traiesc fara vaz, glas sau simturi. Pentru ca... traind prin tine sunt inchisa intr-un sicriu de sticla, imbalsamata si intangibila pentru univers. Iar prin geamul gros al durerii, doar un singur pumnal poate patrunde. Vocea ta...

Cum sa ucizi singura bucata de rai

M-am inchis in mine ca intr-o carapace
Sperand ca astfel voi mai avea ce face
Dupa ce din tine va fi scursa si cea din urma, urma de ura.

Nu mai simt nevoia atingerii tale.
Nu mai simt dependenta parfumului tau.
Asta ai vrut, sau atat ai putut?
M-ai creat ca sa ma omori usor si amar?
Pai atunci nu am dus toata lupta asta in zadar?

De iubit nu mai pot sau vrea iubi nici un print.
In curand nici pe tine nu voi mai putea.
Ai sters din mine puterea dea mai dori fizic ceva.
Ai sters din mine iubirea infinita pe care o nutream.
Ai stors toate lacrimile de dor si visele frumoase.

Te-am strigat, m-ai auzit. Iti ceream sa m-ajuti. Ai inchis ochii.
Te-am dorit. Ai vazut. Ai inteles. Mi-ai intors spatele.
Te-am atins, ai simtit. Te-au trecut fiori. Mi-ai spus sa ramanem departe.
Azi, e mai rau ca oricand.
Deschid ochii si vad a pumnii de medicamente pe care i-am indesat in sufletul meu incep sa-si faca efectul.M-ai ajutat si tu, recunoaste-ti meritul!
Sunt un zombi frumos cu ochii de sticla si parfum de lavanda. SUnt translucida si rece, sunt ruda cu nemurirea. In jurul meu, doar umbre; iar tu, o umbra cu contur in drum spre intunericul absolut. Te pierd! Nu mai am lumanari sa aprind nici o flama...iar ultima arde stins intr-o balta de ceara ce asteapta sa se solidifice.
Te-am strigat, te-am tras, te-am plans, te-am crezut. Acum, glasul mi-e mut, iar ochii sunt sparti. Usor-usor, o data cu lumanarea se scurge si puterea mea... of, de n-ai fi mai inrudit cu cenusa, decat cu focul...m-ai trezi...dar tu esti mai mult mort,decat viu, iar eu tusesc, imi scuip plamanii, imi vomit sangele si tremur in frig aspru vazand cum te duci...
Nu mai am nici o lumanare. A fost ultima, iar pana sa te uiti tu inapoi, ea va fi stinsa, iar eu... voi fi fost vie odata.

Te doresc (+ o si u ), muza mea!

Robinson...ai plecat. Sunt ani de zile de cand m-ai lasat...
Ce minciuna, si Robinson nu o lasase niciodata.

Cum sa-mi ceri din cer si vant
Sa ma uiti prin lumea de pe ast pamant?
De ce-ai  vrea ca numai gandul
Ca nu ma mai ai
Sa-ti muste din minte ca un cleste tepan
dintr-un evantai?

Tu nu vezi, printesa, ca te am in brate?
De ce sa te bati cu ganduri napaste?
Ce pret ai a scoate dintr-o lovitura
Daca restul vietii nu-i o prajitura.

Tu chiar crezi ca izgonind durerea
Vei avea in brate pur, toata puterea?
Tu chiar crezi ca fara doar parfumul meu
Iti va fii in viata mult mai putin greu?

Daca ai fi-nteleapta, asa cum te stiu
Ai lasa intelepciunea, pentru mai tarziu.
Te iubesc si lasa ca sunt rau si poate
Te-am facut sa suferi nu doar intr-o noapte.

Dar mai stai, iubito, nu te mai grabi
Viata nu-i o tarfa, iar tu tre' sa stii
Ca punand gramada tributul cu sange
Asta doar un timp poate va ajunge.

Dar afara de acesta, vei cata vietii tale
Sa gasesti in ea mistere, pe mine in fiecare.
Nu ma izgoni cand poate, crezi c'asa e mult mai bine
Timpul trece cand ar poate sa mai stea un pic cu tine.

Lasa ura si curajul,
Lasa buba si drenajul,
Astea-s jocuri de copii...
Ce e-n suflet n-are limiti de cuvant sau arme gri!

M-ai trezit din nescriinta

Iti scriu si sterg... iti scriu si sterg.

 Mereu mi'aduc aminte de parul tau blond si de ochii mari, tulburi.
Mereu stai la fel, putin beat, pe canapea si cauti muzica bine
ascunsa. Mereu ai intre degetele mainii drepte o tigara rulata in foi,
din care cu ochii aproape inchisi, din cand in cand tragi si'ti inunzi
plamanii cu cianura.

Trece timpul si trece zilnic si trec si ore si zile si aproape mereu
trec saptamani si nu ma satur sa stiu ca existi.

 Uneori nu ma gandesc la nimic, alte ori la prostii, se intampla sa
regizez filme si alteori pur si simplu sa zambesc, dar niciodata nu
uit. Nu stiu ce nu uit. Poate vocea, mirosul, fiorul sau muzica, poate
nimic din toate astete.

Apare si frigul...Se simte golul, se simte si gerul...Viata pur si
simplu merge inainte. Mintea cauta, trupul danseaza, mi'e foame, mi'e
sete, iubesc, dorm si construiesc.
In jurul meu milioane de oameni. Chipuri, masti...mister, pasiune, nou
si inedit... joaca toti hore dionisiace, iar eu sunt in centru lor si
privesc. Toate m'ating si uneori trag de mine, ma fura, m'agata, ma
prind.

Si imi place, traiesc, ma joc si simt. Imi place ca zbor sau innot mereu.

Dar, stii?! Cand ceaiul negru cu lapte si miere imi unge buzele, stiu
cu cine as vrea sa'l beau, cand fumez cu patima un cui fermecat stiu
cu'a cui companie as vrea sa fac cor de ras...si mai stiu ca seara,
inainte de culcare, chiar si cand sunt obosita, tare mi-ar placea sa
te dezmierd...

Bilet spre infinit

"Ce sa fie asta stare

Ce prea tare ma cuprinde?

Ce e asta forta mare

Care astazi ma surprinde?

Vai , ce amintiri placute astazi mi-au venit in gand.. si privind pierduta-n gol m-am trezit zambind, razand. Nu mai vreau o lume-n care prea departe sunt de tine si cu suflul si cu gandul, trista sunt si stii prea bine.

O ironica grimasa imi mai modeleaza chipul, ca nu vreau sa uit de vise si imi antrenez ganditul sa te nasca din deserturi, sa iti dea aripi sa zbori, ca s-ajungi pana la mine, caci nu vreau nicicum sa mori. "

Nu ma vezi, ori nu ma crezi?

Eu tanjesc fara dovezi

De iubire sau credinta,
Ca te-ador cu neputinta

Sa modific gandul care

Tot te cheama. Unde oare?

O viata de om

Claudia este o fata desteapta
Ea zambeste mereu si asteapta
Nu spera, nu geme, nu plange,,
Stie ca zambirea se naste din sange.

Astazi a intalnit un trupadur
Are ochii de stana si-azur,
Buzele ca doua muze
Sa te sarute pe umeri si sa te amuze.
Maini de drac si spate de zmeu
Sa il refugi iti e imposibil sau greu.
Are bucle blonde si sange albastru...
Ea il vede ca pe un rau sa un astru.

Dar cum astrii sunt un fel de stele
Ea il vede coborat intr-un camp de lalele
Intins pe pamant si dezgolit,
Vede in el timpul sau un infinit.

"Haide, vino de ma iubeste!"
Ei ii e frica si il ocoleste,
Dar stie ceva ce n-a mai stiut,
Ca isi doreste ceva ce n-a mai avut.

Atunci el se transforma intr--o conspiratie,
Ii arata ce inseamna aia creatie
Ea plange acum pentru prima oara
Intelege ce-nseamna sa vrei si sa doara...

Dar asta e doar o poveste fara fundament
Claudia era batrana si-a lasat testament
Nepotilor, rudelor si pentru frati
O carte despre doi inculpati
Care s-au intalnit astazi si maine,
Care n-aveau bani nici de vise, nici paine.
Ea moare, insa visul tot niciodata,\
Ca el nu are regrete sau pata,
Ca speranta nu moare decat cu varsare de sange,
Ca poti avea totul si tot nu-ti ajunge.

Am vrut sa fac un final fericit,
Dar asta inseamna minciuna ori infinit..
S-a spus ce era de spus sau soptit?
A optinut oare totul sau s-a oprit?