Stare de nemultumire profunda

As vrea sa pot. Mi'e sufletul un purice beat.
Si nici n'am baut, e'adevarat!
M'as tavali in mosc
Si m'as scalda'n cascade
As trage vis pe trup
Si as canta balade!

Mi'e sufletu'nghetat
Si'afara'i inca frig
In jur e maracine
Iar eu vreau doar sa strig

Mi'e gura prea cusuta
Si salivez in gand
Transpir prezentul tot
Si ma surprind plangand

Dar fara lacrimi, parca
Secat'au toate'n mare
Iar vantul e tot rece
Ma biciuie, ma doare...

Mi'e minte'n alta parte
Si'acolo'i prea tacut
As vrea sa pot pricepe
Dar rationalu'i mut

Mi'e timpul revoltat
Iar trupul nu ma iarta
Mi'e trista si placerea
Sunt singura sau moarta?

As vrea sa pot pricepe

As vrea din nou sa simt

Iubire, fericire, motive si alint

As vrea sa am putere

Si sa turez motoare

As vrea sa urc pe munti

Si sa strabat ogoare

As vrea sa cant cu pasari

Dar tot ce am de'ales

E sa ma scald mahnita doar in dezinteres

Sau langa tot ce pierd

Sa scriu balade triste

Si cand m'am saturat

Sa flutur din batiste.

Si stau asa trantita

Si ma intreb absurd

La ce rost sa mai strig

Daca urletu'i surd?

De ce nu fac ce stiu 

Ca'mi este necesar?

Cum sa traiesc cand stiu

Ca eu mi's adversar?

Si mi'e rusine tare

Vai dar si ce rusine...

Vorbesc acum cand tac

Si'ncerc sa'mi fie bine.

Dar nu pot,

Tu, ma crezi

Ca nici macar nu stiu

Cum naiba eu sa fiu?

Si daca eu sunt asta

Trantita impotenta

Cum sa renasc de maine

Harnica, consecventa?

Simt ca n'am energie

Ma scurg ca acuarela

Iar bietele furnici

Azi si'au uitat umbrela...

Pot să Revoluționez țara Românească

Să descifrăm:

1. O vorbă din strămoaşe zice că "nu există nu pot, există nu vreau"
"A vrea" e un lucru care merită încercat!

2. Revoluția presupune mai mult decât schimbarea clasei politice

Ea face tranziția către un "altfel" de-a face lucrurile
Asta presupune ca fiecare individ să aiba conştiința acestui fapt
Şi fiecare să aducă aportul său la  implementarea noilor valori prin promovarea neîncetată a acestora în propriile fapte şi vorbe.

3. Țara e în primul rând unul dintre puținele grupuri de care aparții încă de când te naşti şi până pleci...
Bine faci dacă o respecți şi o ajuți să'ți fie pe plac!

Nu e suficient să închizi ochii.
E nevoie să cunoşti ce ai, în profunzime, şi să te foloseşti de asta întru binele obştesc, deci personal...

Țara are nevoie de tine,
Tu ai nevoie de țară!

Lucrezi la asta.

4. În ciuda tuturor nepotrivirilor de "caracter şi gusturi", tu şi România conviețuiți în acest moment.

Dacă ea e copil, muiere, fătălău sau prost crescut, asta îți face probleme în primul rând ție, pentru că o reprezinți şi te reprezintă într'o considerabila măsură. Tu, ca orice partener credincios, cauți soluții şi încerci diverse strategii pentru a ajunge la înțelegere şi armonie.

Nu uita de bunătate!

Altfel...costă mult divorțul şi nici să vă omorâți între voi nu e combinație...

Fii mai tolerant şi mai practic şi evită pasivitatea, fără a te lăsa furat de val!

"Pot să Revoluționez țara Românească" este un cadou pe care mi'l fac mie, precum oricine poate să şi'l facă sieşi.

Vrei o țară mai buna?
Fă-o!

Cum? - fii cine vrei să fii într'o țară perfectă -

:)

La mulți ani, Românaşi Revelionişti !

Înmormântarea Regelui

Foarte frumos! Astăzi am văzut un film, pe tvr1, care m'a impresionat în mod deosebit. Nu am crezut să mai văd un popor în stradă, pentru a'şi plange regele şi mai ales nu în România zilelor noastre.

Pot spune că nici dacă aş fi fost acolo nu ar fi fost aşa frumos.

Mie mi se pare incredibil că acest popor a avut până astăzi un rege, pe care astăzi l'a cinstit impresionant (indiferent de interesele adiacente ale fiecăruia).

"Valori morale" îşi doresc oamenii, spune un reporter tvr. "Regele a fost pentru ei un reper de acest fel", continuă el, fiind informat din surse sigure.

Practic, asta înseamnă că lipsa regelui, echivalează la români cu o lipsă de reper moral valoros(demn de luat în seamă). Lucru care denotă că acest popor are mare nevoie de eroi care să'l hrănească prin exemplu demn de urmat... Lucru frumos!

Avem nevoie de repere! Reperele, însă, se construiesc, nu apar din senin. Ca noi, azi, să simțim aşa puternic filmul, aproape 100 de ani s'au zbătut unii să supraviețuiască şi să realizeze schimbări.

Prin urmare, concluzia mea este simplă şi pe grabă:
Să dăm drumu' la Repereeee!

Vorba SubCarpaților:
"Să aibă şi copiii mei o țară frumoasă" 

:)

Mulțumiri TvR pt filmul "Înmormântarea Regelui".
...Cel puțin inspirant...

În rest, Doamne ajută!

Tragediană la metrou

Aleg să scriu aceste rânduri, în primă instanță pentru a atrage atenția asupra faptului că suntem alienați social. Ne uităm doar la noi înșine și „ne cufăndăm prea adânc în propriul sine” pentru a privi ce se întâmplă în jurul nostru. Ne doare sub coadă că oameni bolnavi ne înconjoară și preferăm mai degrabă să închidem ochii, să ignorăm, să trecem mai departe, luând o decizie superficială sau făcând un gest asemeni.
Câți dintre noi conștientizează că mediul în care trăim e departe de a fi unul sigur și protejat? Câți dintre noi fac ceva în privința asta?

Câți dintre noi, se vor cutremura doar și se vor închide în carapace?

Treziți-vă, oameni buni, și priviți un pic la seamănul vostru, care geme, care distruge și zbiară și pe care voi îl ignorați sau căruia chiar îi agravați situația luându-l peste picior, umilindu-l sau izolându-l. Noi creăm monștri! Iar pe eroi îi lăsăm să se ducă pe apa sâmbetei...

Ura și iubirea sunt sentimente cu o egală intensitate, diferența dintre ele constă doar în educația și demnitatea fiecărui individ. Ori dacă tu ești considerat deja un penibil, cum poți să mai ai pretenția de la tine să faci lucruri frumoase și pline de iubire? Când gestul tău bun, e înțeles greșit și batjocorit, câți dintre noi mai avem caracterul de asemenea natură încât să iertăm și s-o întoarcem tot cu iubire?

Lecția e simplă: „Nu mor caii când vor câinii, nici câinii când vor stăpânii!”, așa că mai bine ar învăța să conviețuiască unii cu alții și să se ajute reciproc, să se educe reciproc și să se încurajeze reciproc să facă lucruri frumoase! ...evitând astfel tragediile colaterale :)

Ochi de peruzea

   Ochi de peruzea

                ești infinitul...

     tăcut al șoaptelor mele

                              în somn,

  

   Solemnitate pasageră

                 din trecut spre orizont

      Ești al fantasticului meu

         front

Bogăția ta este magmatică

  și se prelinge

                                 dintr-o lume cathartică

Front al infernului 

                            cu paradisul

Trupul tău întruchipează visul

                          cărărilor matamorfozice

Ocean de gânduri și 

                             întruchiăpări prozodice

                                        Iertare pentru tine

                      nu există nici dar, nici apogeu

    Buchetul tău e curcubeu iar

                          mintea omenească nu poate pricepe

Altceva decât unghiuri drepte.

Praf de pușcă 

                       mototolit în uitare

Căci tu pentru mine

          ești mai mult decât soare

Bunica mea m-a ajutat foarte mult.

    Un băiat m-a oprit astăzi pe stradă și m-a întrebat ce aș face dacă aș fi hurțuită sexual de șeful meu.
    M-am și enervat la un moment dat, chiar dacă prima dată asta mi-a dat prilej de glumă, dar în final mi-am dat seama că m-a afectat foarte tare. Nu știu dacă pentru că m-am simțit destul de hărțuită în acel moment de dânsul, pentru că nu sunt obișnuită să vorbesc în fața camerelor sau pentru că nu pot să-mi dau seama cine este șeful meu defapt, dar oricum ar fi, asta îmi trezește o problemă cu adevărat parlamentară.
    Să fie șeful meu acel individ care mă plătește? Atunci e tata?
    OMG, asta nu cred că ar fi deloc bine... și oricum nu vreau să-mi imaginez asta acum. Bine, clar nu e el.
    Este iubitul meu? Cumva iubirea mea e ghidul meu, deci un fel de șef, însă, din anumite puncte de vedere, asta nu ar fi tocmai o chestiune nepotrivită... adică iubirea ta ar trebui cumva să tragă puțin de tine ca să te motiveze și ațâțe, dar dacă ar face-o peste măsură, probabil n-ar mai fi iubirea ta, deci nici ghidul sau șeful tău...
    Atunci, șeful meu sunt eu! Deci ce aș face eu dacă mintea sau sufletul meu m-ar hărțui astfel?
Băi, păi asta ar fi cam nasol măcar din punct de vedere social. Lumea m-ar numi curvă, pițipoancă sau scorpie și iarăși asta nu mi-ar da prea multe opțiuni. Adică, ori te faci... și trăiești suferindă până la adânci bătrâneți, ori nu... și devi frustrată pe veci...ori reușești să ajungi la un comun acord cu tine însăți, astfel încât să te hărțuiască ocazional sau atunci când îți place ție, iar atunci e altă poveste.
    Dar dacă șeful tău e statul și el, din pricina legilor care-i lipsesc, adică a educației și a lipsei de atenție față de tine, ajunge să te hărțuiască sau chiar să te înjosească? Probabil atunci ai plânge tare în sufletul tău și oricât de tare ai încerca să ascunzi asta față de frații și prietenii tăi, lacrimile tot s-ar întrezări în vorbele și atitudinea ta. Și atunci probabil te-ai zbate, ai fi rău și în final, te-ai ruga. Deci, la un șef mai mare?
    Ah...deci, ce aș face dacă Dumnezeu m-ar hărțui sexual? Deja asta e tragic. Sau, în fine, probalmente magic. Căci în numele Domnului lucrează doar martirii, sfinții, deci băunuiesc că nu fute el așa...pe oricine. Că doar nu și Dumnezeu ne ia de târfe...Și dacă ne-ar abuza Dumnezeu, ne-ar abuza ca pe toate maicile și pe toți părinții care se abțin cu nonșalanță, unii dintre ei chiar o viață întreagă! Ei, da. Și ce?
    Avem noi dreptul să-i cerem socoteală lui Dumnezeu?
Mie mi se pare că nu. E jocu și arta dânsului, iar noi trebuie doar să trăim si să căutăm a comunica și a înțelege de ce ne-ar hărțui cineva, pentru că nimeni nu ne hărțuiește din preabine sau împlinire, ci pătimind la rândul său dureri mai mari decât putea-vom noi înțelege...
   Prin urmare și în concluzie, dpmdv, hărțuirea este o lipsă de comunicare sau o lacună educațională a unuia sau a ambilor parteneri. Vrei să nu mai fii hărțuit? Reevaluează-te, implică-te și rezolvă problema!
    Nu poți? „Nu există nu pot, există nu vreau!” Și să știi că a te spăla pe mâini nu rezolvă prea mult situația. Schimă tu, nu-i pune pe alții!
   Cum? Apucă-te de treabă! Educă oamenii din jur, dar nu abuzându-i la rândul tău, ci arătându-le respect și apreciere, susținându-i și iubindu-i cu moderație, dându-le ce ție ți-ar plăcea să primești. Ajută-i pe ceilalți să înțeleagă prin ce trec și întinde-le o mână dacă sufletul lor îți pare totuși curat! Omul rănit azi, poate fi hărțuitorul de mâine, precum omul ajutat sau vindecat azi, poate fi salvatorul de mâine.
   Mesajul meu pentru omenire?
   Educați-vă, bă!
   Civilizați-vă, mânca-v-aș!
   Sărut mănușițili, Doamna 

„Nu pot fi singură, fiind singură nu-nțelegi? Leagă-mă de tine ca să mă dezlegi...”

Sunt supărată toată.
Sunt mânie, nu fată.
Sunt un fel de șoaptă nerostită
La drum de seară
Când băiatul meu îmi spune că se-nsoară...

Sunt un fel de mămăligă rece
Mâncată cu borș de lobodă
Pe cât de acră, pe-atât de slobodă
Pe cât de murdară, pe-atât de gustoasă
Pe cât de cinstită, pe-atât de frumoasă...

Franjuri din mine, le vântură vântul
Când stau desculță cântă pământul
Dar iarna a venit și e frig de-nghiață gândul
Eu nu am răbdare, îmi cere socoteala sfântul.

Bărbatule, vino în meandre acum
Lasă-te puțin abătut de la drum
Căci mai târziu în drumul tău
Fiecare prunc îți va fi erou
Fiecare vorbă bună
Înger păzitor
Fiecare fată sincer iubită
Încă o zi cu spor.

Din mine iese cu fiecare secundă în plus
Un copil pe care ar fi trebuit să îl am și s-a dus
Anii trec, nu vreau s-aștept până tinerețea mea a apus
Privește, m-am scăldat în râu și buzele cu cireșe le-am uns.
Nu te speria, luptă curajos!
Doar nu par un dușman așa fioros...

Hârjoana din fundul curții
Și băuta la cișmea
Dimineața-n păpușoi
Și pe urmă la cafea...
Toate de-ai fi ascultat
Tot spre asta au strigat.

Numa tu, sociolog
Pregătit cu-ntreg prolog
I-ai zis minții ce striga
„Sunt stăpân pe pula mea!”
Și-ai mai umflat o bășică...
Sau mă rog, vreo farmacistă
Piloasă ca o junkistă
Care cu-amabilitate
Ți-a mai șters din gând o noapte...

Eu,femeia, comformistă
Stau și bocet în batistă
Că cumva bărbatu meu
E un pic cam derbedeu

Și nu știu ce să mai fac.
Nici la tata nu-mi mai viu..
Unde să gătesc, să fiu?

Sper cumva să înțelegi...
Lumea asta are legi...
Cea mai sacră și mai sfânt
De-i corect interpretată
S-ar putea să fie dreaptă.
Dar aici e probă foc
Pe curaj sau pe noroc.
Ai fii tu stăpân pe tine
Dacă te-ai lua cu mine?