Caci ce-am facut sa merit s'ndur asemenea durere, far' a primi in schimb nici sfaturi nici parere...
Salveaza-ma din agonia sortii... Caci in extaz traiesc pan' deschid poarta mortii...
Viseaza-ma in gandurile ce-ti nutresc in tample... Te va uimi o fapta ce n'are sa se'ntample...
tavan-boschete
ce concepte?
Sa fie oare aceasta doar o coincidenta, sau doar o intamplare fara coerenta?
Trebuie sa rupem catargul si sa ne facem rochite de balet, din panze!
De acord capitane! striga echipajul aruncandu-si bunavointa in vant...
Atunci ne-am apucat voiosi sa construim o masina de cusut si ne-am transformat in lebede, lasandu-ne corabia epava.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu