Inghetand de-atata timp in cristale vii, zadarnic e sa-ncerci sa-ti dizolvi pasiunea-n apa calaie... Turcoazul din fibre iti crapa carcasa si patimasul somn te face sa-ti uiti granitele. Respiri alert si uiti sa pierzi. Nebuni suntem toti dupa ceva ce ne scoate din rutina, ce ne transforma banalul in adrenalina. Si fericiti suntem traind din iluzii? Sau poate prea imaturi ca sa tragem concluzii.
Broboanne de apa ti se scurg pe tample, rabufnind placere poate sa se'ntample...
Mainile, buzele, ploapele, talpile... le pierzi in infernu-l ce-ti cam umple gropile...
Infantilitatea te trage in jos, dar te aduce pe culmile succesului nevazut de nimeni.
Prindem un pescarus de ghiare si ne crestam puritatea pentru totdeauna. Toti cei ce ne dormi ceva, traim dintr-un scop comun. Poti sa uiti, sau poti accepta ca nu aparenta e baza cuiva. As putea sa o zic din compasiune, insa vreau si sper ca-i cu-n scop anume:
"Priveste-ma'n ochi si vei fi uimit, cat de adanc ai privit..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu