Nu știu ce să fac
Totul mi se pare confuz
Universul meu e difuz
Unghiul meu pare conic
Mă simt de parcă alerg într-un car alegoric.
E ironic.
E cronic.
E fonic.
Și prea puțin sonic.
Parcă m-aș tunde
Parcă mi-aș pune funde
Parcă aș fuma o țigară
Parcă aș mânca o pară.
Situație se simte de parcă bubuie și dă să sară.
Mă simt mic
Mă simt obtuz
Mă simt parcă scos din uz.
N-am răbdare să-mi fac patul
N-am curaj să îmi joc actul
N-am timp ca să sar prezentul
Dar nici să fac pe atentul.
Facultatea e stricată.
Sau eu poate-s demodată
Nu-nțeleg ce presupune
Să trăiești singur pe lume.
Și cum asta poate fi
Tot ce te-ai surprins că știi.
Mi-ar plăcea prietenie
Casa mare și-armonie
Să creăm când ne-ntâlnim
Și în rest doxați să fim.
Lumea se declară alta
Eu văd doar bâta și balta.
Nu-mi place deloc procesul,
Mi-a pierdut tot interesul.
Încerc să mă adaptez
Dar prin absență gafez
Și când vreau să vin din nou
Mi se zice că sunt bou
Și că sunt pe interes
Chiar de-s gros la palmares.
Vreau să fac o facultate
Cu mândrie să mă poarte
Nu una ce mă frustrează
Și-n zadar mă ambalează.
Vreau să lucru în echipă
Vreau să nu mai fac risipă
Mi-ar plăcea să scriu și-o carte
Despre viața după moarte
Dar nimeni nu-mi dă răgaz
Toți se îndoapă doar cu praz
Și când eu spun adevărul
Vin toți să îmi dea omoru.
Cei mai buni și mai iubiți
Dar puțin cam încâlciți
Mă întreabă fără jenă
De ce nu vreau să fiu Xenă
Și să fac o tragedie
Gura târgului să fie.
Eu din umeri tot ridic
Fiindcă aș mai sta un pic
Să învăț cu precădere
Ce presupune și cere
Să montezi un teatru bun
Veșnic sau pentru acum
Ce înseamnă să faci artă
Pălăria cum se poartă
Anii cum se cresc firește
Textul cum se-mpodobește.
Sunt un pic cam melancolic
Sunt un pic cam închistat
Nu prea mă ridic din pat
Am o droaie de idei
Dar nu prea găsesc plebei
Care să mi se supună
Pentru că nu iau de bună
Meseria de tiran
Ci aș vrea să fiu țigan
Și din suflet să produc
Ca să nu mă mai usuc.
Însă într-o societate
Unde toate-s aranjate
Dacă ești un sufletist
Ești ori prost, ori manelist
Așa că n-am încotro
Trebuie să fiu tiran
Și să mă agit în van
Tot mereu eu întrebând
Rândul meu va veni când?
Ca să pot să fac spectacol
Cu profilul de oracol
Și toți cei ce-și zic actori
Să se scoale dis de zori
Ca bogat să-mpodobească
Tripul nostru de-ayahoască!?
Eh. Probabil,
Atunci când va veni timpul
Totul va părea mai simplu.
Pân-atunci eu v-am țucat
Și iar m-am alimentat
Să îmi dau delirul tot
Pentru artă și complot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu