Confesiune fără resentimente

Ai să mă ierți vreodată că n-am spus niciodată

Bărbaților ce mă iubeau că gândul mi-e la tine?

Ai să mă ierți, c-atunci când de nimic n-am chef

De îmi apari în gând, îmi e un pic mai bine?

Ai să mă ierți c-atunci când gust cele mai bune fructe

Imaginile îmi arată că și a ta ființă din ele se înfruptă?

Dar că atunci când lupt, tu îmi vei fi răsplată

De voi răzbi cu zor?

Ai să-mi mai poți vorbi după ce afli

Că fără tine aș fi tristă?

E o greșeală? De ce mi s-a părut mereu greșit?

La mine, fericirea, te are integrată în ea.

Citeam undeva că fericirea nu poate fi atinsă niciodată, dar că în căutarea ei merită să alergi toată viața.

Să alegi... Eu cred că merită să alegi toată viața.

Eu aleg și-alerg și mă întreb mereu de ce sunt fericită, dar parcă uneori nu pe deplin.

Îmi place că pe tine te asociez cu deplin.

E ceva la tine ce îmi place pentru că e extrem de fin.

Ești rar. Ești prețios. Ești briliant!

Ai mâinile și ochii de savant.

Ești galant. Și totuși răsfirat,

Ești pur și totodoată, dintre noi cel mai pătat!

Mă minți. Mă joci!

Mă crezi? Te simt!

Te rog, să ierți la mine că niciodată nu te-am ascultat.

Te-am ascultat mereu, în fapt.

Și-am să te iert și eu că uneori nu vii, de multe ori întârzii și-aproape orișicând ești previzibil prin nespuse și trecute cu vederea.

Vai,  și iertare-ți cer că vreau copii cu tine, orișicucâte altele ai mai avea!

Iertare că-ți iubesc deciziile, poftele și ura.

Iertare,  că tot ție ți-aș da primul prăjitura!

Iertare că din cer pentru tine m-am dat dadura.

Iertare că sunt repezită și de nimeni potignită.

Dar eu chiar te vreau pe tine!

Să mă ții în brațe bine.

Și când plâng de supărare

Și când sunt ruptă din soare!

N-ai să mă-nțelegi nicicând,

Nu-ți pretind, știi cine sunt!

Știi ce pot să fac de vreau.

Iar de nu îmi dai, îmi iau!

Poți afla, de-mi dai răgaz

Cât îți ține un refeel la bricheta ta cu gaz.

Și-ai să vezi, că-s curajoasă

Și de tine nici nu-mi pasă!

Pentru că pe al meu drum

Tu ești permanent oricum.

Dar îmi cer iertare, iată,

Pentru că-s fată deșteaptă

Și-mi dau seama că-n trecut

Firea mea nu ți-a plăcut.

Sunt parșivă și furioasă

Sunt perversă și gingașă...

NU LE POȚI AVEA PE TOATE

Doar într-o singură noapte.

Deși, sincer, mi-ar plăcea

Dacă tu m-ai provoca!

Iartă-mă că-ți spun povești

Când tu poate ești departe

Iartă-mă că te visez,

Zile-n șir, noapte de noapte!

C-ale tale vrăji mârșave

Le-am furat pe cât se poate.

Că mi-ești mentor și copil

Că mi-ești rege și umil

Că-mi dai aripi și otravă

Că îmi dai o notă gravă.

Iartă-mă că te iubesc!

Iartă-mă că-mi dai motive,

Uneori chiar să trăiesc!

Ești al meu și nu te dau!

Haide că îi facem mândri

Pe toți cei cei ce ne iubeau!

Când acum 3000 de ani

Vindeam vise, nu pe bani

Ci pe vin și apă plată

Pe talent și pe lopată.

Și să ne unim în taină

Împârțind aceeași haină.

Casă mare să făcem

Pentru cât de mulți putem!

Gen, iertare vreau să-ți cer!

Dar mi-ar fi mult mai lejer

Să mă revanșez oricum

Dac-aș ști c-avem un drum.

Iartă-mă, nu-ți cer nimic!

Nu știu de ce mă complic.

Vreau să zic, vezi-ți de treabă

Că și eu plec tot în grabă.

Ce vrei? Timp? Nu am de fel.

Vrei să-mi faci un puradel?

Vreau? Nu vreau? Ajută-mă!

Vrei! Ți-l fac! Ascultă-mă!

Trebe să muncim din greu.

Cred că am în mine-un zeu.

Mi-l faci tu, te rog frumos?

Stai pe-aproape să-l zidim

Ca-n palate să-l primim!

Că de stăm prea depărtați

Suntem cam alienați.

Batem palma? Facem pactul?

Haide să semnăm și actul!

Oricum, n-ai pierdut nimic!

Doar ai câștigat un pic!

Ce-i acum? Mai vedem noi.

Oricum, viața-i mai frumoasă-n doi.

Poți avea război acasă,

Bătălie sus pe masă,

O bombă în dormitor

E comod și e ușor.

E călduț, te ține-n priză

Și cumva îți dă o miză.

Deci, mă ierți, da?

Mulțumesc!

Zi-mi, te rog,

Unde greșesc?...