Protest, pretext de amânare

Bună seara, dragi prieteni
Doar un lucru am de zis
Care e defapt un bis
Astă seară, ca și ieri
Am venit să fac cereri
Adresate dumneavoastră
Gloată proastă!

Vă pretind, cu vehemență
S-aveți stare de prezență
Și nu gură fără graniți cu care scuipați percepții
Și nici grabă oarbă și nebună cu care cereți detenții
Că nimeni nu-i impecabil și prea mulți sunt vai de ei
Vreți dreptate sau să fiți o altă generație de mișei?

Ordinea se face-n pace, nu-n pretenții negândite
Iar protestul în alee nu face decât s-agite
Ceea ce e deja tulbur, ceea ce oricum nu știe
Unde-ncepe realitatea și cum ar putea să fie.

Ne-am obișnuit să cerem fără-a ridica un deget
Și pretindem legi în care prea rar investim și cuget
Vrem să fie feerie sau viață ca-n occident
Dar nici nu băgăm de seamă ce se-ntâmplă în prezent

Am uitat să mulțumim că la noi e încă bine
Am uitat să investim partea ce doar de noi ține
Spunem că avem o țară de-o frumusețe rară
Dar de trebuie s-o creștem, mai bine-o lăsăm să moară.

Ne plângem că nu-i dreptate, dar nici noi nu suntem drepți
Ba mai mult, ne-a intrat în obicei să fim mai ales absenți.
Ne frustrează porcăria și prostia ce cu jind ne înconjoară
Însă nu gândim și sursa de unde-a început s-apară
Toată lipsa de cultură și cu toată decadența.
Nu gândim că școala este viitorul și-influența.
Școala-i pe ultimul loc,
Că ce? Dacă încă merge, nu-i foc!
Ce dacă nu e cinstită și copii prost învață.
Cine-i cu capul pe umeri, o să se descurce-n viață.

Da, așa e. Se descurcă. Cum ne-am descurcat noi toți
Durându-n cur de țară și furând chiar de la morți.
Făcând doar pentru ai noștri și pe restu să-i ia dracu!
Lasă-i să se chinuie, dacă n-au știut să umple sacu.
Dar de noi n-am apucat să il umplem din belșug...
Vai și-amar de ăia care au furat și-acuma fug.

Să li se taie urechea, să fie toți schingiuiți
Că noi suntem un popor de oameni drepți și cinstiți!
Muncitori până la cer! Amărâți și vai de noi!
Degeaba e toată truda, dacă n-am crescut eroi.
Hoții-și cresc conducătorii, noi pe-ai noștrii-i umilim
Că nu-i suportăm în veci pe cei ce mai breji îi știm
Ba din contră, dacă foarfeca-i la noi, aripile i le luăm
Chiar dacă noi chiar nu știm în veci cum să le purtăm.
Și să fim conduși de unu, care are doar talent?
Ce-i talentul? Darul unuia, care e incompetent.

Dragul meu, popor ales
Nu mai fii pe interes!
Crește-ți cu grijă copiii și ajută-i la ce-s buni
Nu-ncerca să-i faci pe toți numai sălcii și aluni.

Dragul meu, popor ales
Îți pretind cu insistență
Să te mai gândești un pic
Unde-ți șade ăla mic zi de zi vreo 7 ore
Și cam ce aude oare, micuțul tău prighindel
La așa numit-a școală, care e defapt bordel.
Și dacă apoi consideri că poate eu sunt nebună
Du-te-n stradă și fă măcel și furtună.
Dar dacă te prinzi că-n scoală pruncul tău devine bou
Fii, trăiți-ar bun părinte și implică-te in hău.
Adică ascultă bine ce îți zice copilașu
Că s-ar putea imediat să te prinzi cine-i impostorul și lașul
Si nu ăla care e olimpc fantomatic mai numit parlamentar
Ci acela care sapă cu mândrie în odrasla ta cu har
Care are pregătire, dar nu are experiență
Care pate să ajute, dar e prost cu insistență.

Crește-ți profii mai întâi să judeci vina
Și s-o pui în cârca celori care tot de ei au fost crescuți.
Schimbă scoala, că ai dreptul și îți e mai la-ndemână.
Decât să cerșești în stradă bani mai mulți și iar furtună.
Cere dreptul la cultură pregătită-n adevăr,
Nu mai ignora puterea ce o ai asupra lor.
Fiii noștri nu-s egali și nu-s de-nmatriculat
Crezi și tu-n talentul lor, că se pierd și e păcat.