Sunt eu un vierme, dar tu m-ai invatzat sa ma tarasc...
As vrea sa stii cat vreau sa pot sa te urasc...
Dar in zadar incerc din mine'mi sa te sterg
N-as inceta nicicand sa vreau sa te alerg...
Vai,daca'i stii cat vreau sa iti vorbesc...
Imi e de'ajuns sa cred...ca sa pot sa zambesc...
Oglinda sparta'n mii si mii de cioburi... castana, mirosul salivei cu tutun, si tot ce e rosu;
Ccrocochestia, 783-ul si caietul albastru;
Boxerii albi, mainile, visele, noptile lungi si diminetzile grele;
Sosetele cu dungi si oamenii din tramvai, biserica si poate o gura de rai...
Cam toate plus celelalte restul care poate nu exista...din tot ce m'anconjoara,cam totul ma omoara... Nespuse si ascunse le stiu si cred in ele... Chiar daca voi fi nevoita, sa'ndur cuvinte grele... E inutil sa caut argumente... Fibrele mintii mele, sunt tare consecvente...N-as rezolva nimic sa te am langa mine...
Asa ca zboara, fluture, du-te unde ti-e bine!!!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu