Ce-nseamnă dragostea?
Întreaga mea viață am încercat să răspund la această
întrebare. Este dragostea un sentiment? Un resentiment? O întâmplare ori o
nevoie? Este dragostea o circumstanță, o decizie sau un dat? Putem noi hotărâ
când încetează ea sau știm noi mai multe despre o relație de dragoste decât
avem impresia?
O vreme lungă m-am concentrate în jurul ideii de iubire
necondiționată, pe care am asociat-o sinonimic cu dragostea. Totuși, după 10
ani de relație neîmplinită, dragostea a dispărut, în vreme ce iubirea
necondiționată pentru acea persoană și-a rămas în drepturi. Deci durează
dragostea doar 10 ani? Sau ăsta e timpul
ei aproximativ de viață în condiții improprii?
Ce-nseamnă dragostea?
În primul rând, este dedicare mentală. Poți ieși cu alți oameni, poți să te iubești
cu alți oameni, poți visa cu alți oameni… dar nu poți fii complet în lipsa
celuilalt (această afirmație are valențe, vezi mai încolo).
În al doilea rând, este creație. Celălalt te inspiră și te activează, te
mobilizează și te enervează, te turează și te frământă, ceea ce, în cele mai
fericite cazuri rezultă în ceva palpabil. Că e vorba de copii, de proiecte, de
construcții, de realizări spirituale, dragostea naște ceva care nu se risipește
precum sentimentul cu vremea. Totuși, în unele cazuri dragostea poate crea și
monștri... dar nu ne concetrăm acum pe asta.
În al treilea rând, este ardere internă. Dragostea te perpelește. Te
reconfigurează. Te doare fie prin poftă, fie prin furie. Dragostea nu te lasă
să trăiești liniștit dacă lucrurile nu se întâmplă așa cum dorești tu. Dacă totul
merge strună, focul dragostei este ca un generator de bine. Dacă se întâmplă
contrariul, dragostea te macină și te sfâșie din interior.
În al patrulea rând, este pace. Dacă dragostea este cunoscută și asumată,
ea aduce purtătorilor sentimentul suprem de echilibru și armonie, dându-le
răgaz să se gândească la binele omenirii, la efemeritatea lucrurilor, la
filozofia pozitivă a vieții, să facă lucruri mici care aduc bucuria vieții
celor din jur.
În al cincilea rând, este forță. Pentru dragoste poți muta munți, poți să
te ridici la potențial maxim, poți proteja cu prețul vieții, poți deveni zeu. E
greu, dar poți. Nu sunt puține cazurile cunoscute în care indivizi au atins
capacități neomologate. Cel mai frecvent argument mobilizator în aceste cazuri
e dragostea pe undeva pe acolo.
În al 6-lea rând, este somn. Căzut în dragoste, ți-e mult mai greu să
te trezești la realitate. Fie că dormi de lipsa celuilalt, fie că dormi de
preabinele șederii lângă dânsul, dragostea se face mult și-n somn. Nu degeaba e
vorba aceea „te-ai culcat cu cutăresc”. În somn, trupurile noastre fac niște
schimburi ciudate de energii și chimicale, mai ales când două persoane de sex
opus se nimeresc să-și tragă odihna în același perimetru. Ai grijă cu cine te
culci, să nu cumva să o încurci...
În al 7-lea rând, este loialitate. Nu pleci și-l lași pe celălalt în
plop dacă el e în nevoie, chiar dacă te-ai îndrăgostit de altcineva sau dacă ai
chestiuni personale urgente. Disperarea sau durerea celuilalt te afectează ca
propria disperare sau durere, deci nu poți, indiferent de sentimentele tale
despre lume, să lași dragostea ta să se chinuie în lipsa ta, chiar dacă asta nu
te pune în cea mai confortabilă sau satisfăcătoare poziție. Loialitatea nu
înseamnă neapărat fidelitate absolută, ci fidelitate atunci când este cazul.
În al 8-lea rând, este prezentă. Dragostea nu poate fi amânată peste
ani, lăsată pe mâine sau trăită pentru ieri. Dragostea ori o faci când e, ori
îți plângi singur de milă. Nu-i obligatoriu ca dragostea să dureze o viață. Acest
lucru depinde doar de cei 2 implicați și de nivelul lor de asumare. În orice
caz, dragostea se face acum. Fie fizic, fie mental, fie spiritual, important
este să fiți amândoi măcar în tine. Nu te poți baza pe prezența celuilalt
întotdeauna, dar te poți bucura de el o vreme și intrinsec. Faptul că el nu e
lângă tine din diversele tale sau ale lui motive nu e un argument suficient de
solid ca să renegi dragostea sau să o ignori. Dacă ignori dragostea sau te
compoți indiferent față de ea, dragostea se pregătește de moarte într-una
dintre părți.
În al 9-lea rând, este surprinzătoare. Te lasă să te descoperi în
variante străine ție și îți arată lucruri pe care nu le cunoșteai înainte.
Dragostea te implică și te complică, îți dă filme și senzații în clipe bizare.
Dragostea face surprize mult mai puternice decât poate face iubirea sau orice
alt sentiment.
În al 10-lea rând, este a ta. Adică conține sentimentul de posesivitate.
Asta nu înseamnă neapărat că ești gelos pe cineva anume sau că bați pe cine se
apropie de subiectul tău, ci faptul că din motive abstracte, atitudinea ta față
de subiect este una de drept, ca și cum l-ai fi cumpărat pe celălalt de la
chilipiruri prețioase. Dragostea nu depinde întotdeauna de ceea ce vrea sau
simte celălalt, dar asta nu te împidică pe tine să te consideri stăpân pe
situație și pe individul cu pricina. Acest lucru este poate cel mai periculos
în dragoste, dar nu vom discuta despre asta acum.
Am zis să fie 10, poate că-s mai multe sau poate mai puține.
Nu știu, el nu-i aici lângă mine să mă sfătuiesc cu cineva competent. :))
Totuși,
voi continua să vă povestesc despre dragoste și dintr-o perspectivă mai
aplicată, care sper să vă clarifice
măcar câteva dintre dilemele dumneavoastră emoționale. Sunt la copt. Fiți pe fază!
