duminică, 28 martie 2010
luni, 1 martie 2010
cuvinte alan'dala.
Prin picaturile de ploaie rancede fiindca boala se napustise asupra fracturii materiale prin care trecea familia Dumitru,datorita gaurii din acoperisul frigiderului si distrugerii stratului stratificat strategic pe 5 placi total simetric,paralele, orizontal indreptate catre capatul luminii, concentrate pe fiinta umana ce lua viata din pantecele florii proaspete de mai ce rasarea pe marginea ghiveciului de plastic topit in acelasi castron ca si clanta usii bibleotecii centrale din centrul cercului circumscris de marginile capatului infinit al margaritarului din borcanul dibace orientat cu gura spre speranta spiritului specificat de suplimentul surpluzant de suzeranitate succesiona pe scara succesului superficial,suprarealist,sumar, asumandu-si supa cu stevie a bunicii supraobeza, ce locuia in sufrageria senatorului Siriei sudice, langa subsolul sigilat al sugativei sodice din scrumiera sedata cu picaturi de sange purpuriu din cartea franjurata de durerea becului ars in incapperea strabatuta de un flagel al unui spermatozoid deghizat in iaurt natural biologic din gama magazinelor pentru dentistii fericiti din New Jersey.
As mai vrea sa sti ca imi place mirosul sosetelor nespalate atarnate de reclama la pompe funebre si ca nu mananc de cat daca mi-a spus o pasarica povestea lui harap alb fara majuscule, care n-a murit de batranete ci mancat de crocodilu de sub sicriul Cosanzenei facut din viermi de cirese putreziti in otet de mere verzi de la Voinesti, pitite in semidulapul semiascuns din semiperetele Semiramidei surde din al doilea cuib ofilit in gradina suspendata pe piloni de beton armat cu biscuiti de ciocolata amaruie si coji de portocale aruncate printre pietrele valurilor in turnurile castelului invelit in celofan ca sa nu-l prinda ploaia pe nepregatite, tusind bucati de scortisoara aproape nedigerate din ceaiul de musetel egzilat in plicul transparent de panza ruptibila,neregenerabila intr-un mediu deloc propice autodistrugerii poluante din anturajul omului pe bicicleta din mijlocul parcului central nematurat luna aceasta.
Activitatea extraconjugala dauneaza brichetei fara gaz.Comentariile sunt inutile.
As mai vrea sa sti ca imi place mirosul sosetelor nespalate atarnate de reclama la pompe funebre si ca nu mananc de cat daca mi-a spus o pasarica povestea lui harap alb fara majuscule, care n-a murit de batranete ci mancat de crocodilu de sub sicriul Cosanzenei facut din viermi de cirese putreziti in otet de mere verzi de la Voinesti, pitite in semidulapul semiascuns din semiperetele Semiramidei surde din al doilea cuib ofilit in gradina suspendata pe piloni de beton armat cu biscuiti de ciocolata amaruie si coji de portocale aruncate printre pietrele valurilor in turnurile castelului invelit in celofan ca sa nu-l prinda ploaia pe nepregatite, tusind bucati de scortisoara aproape nedigerate din ceaiul de musetel egzilat in plicul transparent de panza ruptibila,neregenerabila intr-un mediu deloc propice autodistrugerii poluante din anturajul omului pe bicicleta din mijlocul parcului central nematurat luna aceasta.
Activitatea extraconjugala dauneaza brichetei fara gaz.Comentariile sunt inutile.
marți, 16 februarie 2010
Une petite histoire triste...
Jacque era un baiat bun. Invata mereu si citea mult. Avea 10 ani.
Intr-o buna zi, mama lui Jacque s-a casatorit cu un barbat inalt cu barca si 2 vasle. Jacque nu era prea fericit din aceasta cauza. Nu-i placeau barbatii inalti cu barca(i se pareau disproportionati). Dar mama lui Jacque era prea orbita de dragoste si nu-si mai asculta fiul. Totul a decurs bine, pana cand Nevo, sotul mamei lui Jacque, i-a propus acesteia sa se mute cu totii intr-o barca mai mare si sa calatoreasca pe ocean, pentru ca, zicea el " Lumea este asa mare si frumoasa, incat nici nu va puteti imagina ". Insa lui Jacque nu i-a placut deloc ideea. Dar cum mama lui, era chiar mama lui, si el trebuia sa o asculte, a fost nevoit sa o asculte si au plecat impreuna cu o barca pe mare. Barca asta nu avea vasle si Jacque se incrunta sesizand acest lucru.
Nu-i placea pe mare. Era inghesuiala si trebuia sa-l vada mereu pe Nevo in fatza lui, care-i zambea si il intreba " Nu vrei sa te invat sa navighezi???" . Raspunsul lui Jacque era mereu "NU!". Desi era doar un copil, Jacque avea un orgoliu la fel de mare ca cel al unui adult...
Intr-o zi insorita, cand valurile oceanului leganau barca, cum isi leagana o mama pruncul inainte de culcare, mama lui Jacque l-a anuntat pe Jacque ca pe barca li se va alatura cineva. Initial lui Jacque nu i-a placut ideea. Dar apoi si-a dat seama ca era vorba de un fratior, si a fost fericit ca va avea si el cu cine sa se joace. Ii placeau fratiorii. Desi nu mai vazuse niciodata unul. Dar ii placeau fratiorii. Timpul trecea si burta lui mama Jacque crestea din ce in ce mai mare. Intr-o buna zi, din burta lui mama Jacque a iesit o creatura mica cu 2 maini si 2 picioare, cap si o chestie ciudata pe post de buric. Au numit-o Cocon. Dar ii ziceau Fetitza.
Dupa un timp, mama Jacque a murit de hemoragie interna. Asa a zis Nevo. Acum ramasese cu Nevo si Cocon. Dar cum numai Nevo vorbea, trebuia sa vorbeasca cu el, pentru ca nu avea cu cine altcineva vorbi . Dupa un timp, Jacque si-a dat seama ca dupa 3 ani petrecuti pe barca, stia deja sa o foloseasca, asa ca in timp ce Nevo dormea intr-o noapte , prea inalt si cu barba de mult nerasa, Jacque l-a aruncat in apa si a plecat mai departe cu viteza( fara el.) Dupa ce a ajuns prea departe, Cocon a inceput sa planga. S-a intors dupa Nevo, dar Nevo nu mai era acolo. L-a cautat, dar nu l-a gasit. Asa ca de atunci inainte a trebuit sa traiasca singur, cu Cocon. A avut grija de ea si a invatat-o sa citeasca. Nu i-a zis niciodata Fetitza! Si nu i-a zis niciodata ca a avut o mama. I-a spus ca era zeitza marilor. El era tatal ei. Cocon l-a crezut.
Jacque a trait toata viata cu Nevo pe constiinta. De frica sa nu faca si Cocon aceeasi prostie pe care a facut-o el, nu a dus-o niciodata pe aceasta pe uscat. La 25 de ani, Jacque s-a sinucis.
Barca lui Nevo cel prea inalt, zace acum pe fundul oceanului. Nimeni nu a stiut ca cei 4 au exstat vreodata.
Cocon si-a mai vazut de viatza ei inca cateva zile, dupa care a hotarat ca trebuie sa se intoarca acolo de unde a venit, si s-a transformat in sirena.
Intr-o buna zi, mama lui Jacque s-a casatorit cu un barbat inalt cu barca si 2 vasle. Jacque nu era prea fericit din aceasta cauza. Nu-i placeau barbatii inalti cu barca(i se pareau disproportionati). Dar mama lui Jacque era prea orbita de dragoste si nu-si mai asculta fiul. Totul a decurs bine, pana cand Nevo, sotul mamei lui Jacque, i-a propus acesteia sa se mute cu totii intr-o barca mai mare si sa calatoreasca pe ocean, pentru ca, zicea el " Lumea este asa mare si frumoasa, incat nici nu va puteti imagina ". Insa lui Jacque nu i-a placut deloc ideea. Dar cum mama lui, era chiar mama lui, si el trebuia sa o asculte, a fost nevoit sa o asculte si au plecat impreuna cu o barca pe mare. Barca asta nu avea vasle si Jacque se incrunta sesizand acest lucru.
Nu-i placea pe mare. Era inghesuiala si trebuia sa-l vada mereu pe Nevo in fatza lui, care-i zambea si il intreba " Nu vrei sa te invat sa navighezi???" . Raspunsul lui Jacque era mereu "NU!". Desi era doar un copil, Jacque avea un orgoliu la fel de mare ca cel al unui adult...
Intr-o zi insorita, cand valurile oceanului leganau barca, cum isi leagana o mama pruncul inainte de culcare, mama lui Jacque l-a anuntat pe Jacque ca pe barca li se va alatura cineva. Initial lui Jacque nu i-a placut ideea. Dar apoi si-a dat seama ca era vorba de un fratior, si a fost fericit ca va avea si el cu cine sa se joace. Ii placeau fratiorii. Desi nu mai vazuse niciodata unul. Dar ii placeau fratiorii. Timpul trecea si burta lui mama Jacque crestea din ce in ce mai mare. Intr-o buna zi, din burta lui mama Jacque a iesit o creatura mica cu 2 maini si 2 picioare, cap si o chestie ciudata pe post de buric. Au numit-o Cocon. Dar ii ziceau Fetitza.
Dupa un timp, mama Jacque a murit de hemoragie interna. Asa a zis Nevo. Acum ramasese cu Nevo si Cocon. Dar cum numai Nevo vorbea, trebuia sa vorbeasca cu el, pentru ca nu avea cu cine altcineva vorbi . Dupa un timp, Jacque si-a dat seama ca dupa 3 ani petrecuti pe barca, stia deja sa o foloseasca, asa ca in timp ce Nevo dormea intr-o noapte , prea inalt si cu barba de mult nerasa, Jacque l-a aruncat in apa si a plecat mai departe cu viteza( fara el.) Dupa ce a ajuns prea departe, Cocon a inceput sa planga. S-a intors dupa Nevo, dar Nevo nu mai era acolo. L-a cautat, dar nu l-a gasit. Asa ca de atunci inainte a trebuit sa traiasca singur, cu Cocon. A avut grija de ea si a invatat-o sa citeasca. Nu i-a zis niciodata Fetitza! Si nu i-a zis niciodata ca a avut o mama. I-a spus ca era zeitza marilor. El era tatal ei. Cocon l-a crezut.
Jacque a trait toata viata cu Nevo pe constiinta. De frica sa nu faca si Cocon aceeasi prostie pe care a facut-o el, nu a dus-o niciodata pe aceasta pe uscat. La 25 de ani, Jacque s-a sinucis.
Barca lui Nevo cel prea inalt, zace acum pe fundul oceanului. Nimeni nu a stiut ca cei 4 au exstat vreodata.
Cocon si-a mai vazut de viatza ei inca cateva zile, dupa care a hotarat ca trebuie sa se intoarca acolo de unde a venit, si s-a transformat in sirena.
vineri, 12 februarie 2010
Pentru cineva...iubit.
Te crezi smecher, nu?!
Sunteti ca Romeo si Julieta, pe toti sfintii...macar de-ati muri si voi in aceleasi conditii...
Stai linistit ca nu-s geloasa pe fericirea ta. Dar decat in lanturi traind o iubire platonica, mai bine libera s-atat :)
Platonic... ce cuvant frumos!... Tu m-ai invatat ce inseamna. Mai tii minte? Sau... stai! Am uitat ca m-ai uitat!
Nu-i nimic... Te inteleg!
Daca as sti ce trebuie sa fac... N-ar mai fi totul asa de simplu. Acum insa, tot ce trebuie sa fac e sa ma plang... Toata ziulica. In mod normal as zice "Meriti! Ti-ai facut-o cu mana ta!" ... dar de data asta... E cu totul si cu totul altceva.
Mi-ar placea sa-ti scriu o poezie. Dar nu meriti! Btw, uita-te la "eternal sunshine of the spotless mind" daca o sa intelegi ceva din el, o sa-ti placa!
Iar daca ti-e frica ca va afla Julieta c-ai fost p-aici... Macar ai demnitatea si lasa un comentariu, ca oricum e anonim :) Macar sa aiba de ce sa te certe!
P.S. Nu-mi plac oamenii care fac promisiuni pe care nu le respecta atunci cand au altceva...
…mai bun de facut.
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Mi-ar placea sa am macar un motiv pentru care sa n-o iubesc...
Fugi!! Din ce in ce mai tare... Nu poti sa te opresti... stii ca nu poti ajunge la capat, dar nici nu poti renunta acum... Fugi!! Transpiri! Suvoaie de apa iti traverseaza corpul incins... Esti prea aproape ca sa te grabesti...si prea departe ca sa incetinesti...Fugi!! Si poate doar atat...
Dar daca vei cadea... iti vei zdreli genunchii...Picioarele astea frumoase!!
Dar daca vei cadea... va fi acolo cu o batista uda...si iti va curata ranile...
Dar daca vei ajunge... Vei plange ca n-ai cazut...sau vei fi fericita?
Dar daca vei ajunge... N-ai avea semnele puterii... n-ai avea de ce plange...
Puterea sta in a sti cand sa te opresti...
Placerea sta in a nu sti pe cine doresti...
Durerea sta in neputinta,
Iubirea sta in nestiinta...
De ce n-am 1000 de vieti ca sa o pot iubi in toate?
Nu pentru zise, ci pentru fapte!
De ce n-am s-apuc ziua-n care
Visele n-ar fi date-n uitare...
De ce ne luptam adesea cu lucruri pe care nu vrem sa le invingem?
Oare ne trebuie rani ca sa ne convingem?
Am pierdut adesea in batalii, cuvinte...
Cuvinte pe care acum le tinem bine minte...
Si de ce oare nu se sterge cu-n burete...
Amintirea pe care-o poarta niste sarmane fete?
De ce ne place sa traim in trecut,
Si parca cioplim adesea chipuri de lut ?..
Dar stai cu mainile incatusate la spate...
Te doare, dar nu ingadui nici soapte...
Si sufletul tau urla spre libertate...
Te-ai saturat de vorbe, vrei fapte...
Si te gandesti subit la sirene...
Dar tu nu vrei coada, ci pene...
Vrei sa zbori din nou printre frunze...
Nu vrei sa mai fugi de meduze...
duminică, 17 ianuarie 2010
Leapsa...
pentru ca ma plictisesc si pentru ca mi se pare funny, iau si eu leapsa de la un prieten:)
-Pe jos
-Pe plaja
-Pe barca
- Patru joburi pe care le-am avut:
-fica
-sora
-nepoata
-copan
- Patru filme care mi-au placut:
-Piratii din Caraibe
-Sweeney Todd
-Fantoma de la Opera
-Mrs & Mr Smith
- Patru carti preferate:
-Portocalele nu sunt singurele fructe...
-Cutremur de timp
-Povestea lui Desperaux
-Sexul Ciresilor
- Patru locuri unde am dormit:
-Pe jos
-Pe plaja
-Pe barca
- Patru seriale/emisiuni TV preferate:
-True Blood
-Surprize Surpize
-Mondenii
-Super Bingo
- Patru site-uri pe care le vizitez zilnic:
- http://tudorchirila.blogspot.com
- http://youtube.com
- http://google.ro
- http://hotmail.com
1. Ce iți place sa faci atât de mult, încat ai plăti pentru asta?
-sa fac pipi
-sa vad...2. Dacă ai afla azi că mai ai de trăit exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?
-mi-as pune intrebari...
-as consuma mai putine resurse:-??
3. Dacă ai câștia un milion de euro neimpozabili, ai continua să faci ce faci și acum?
- da
-m-as spala
- i-as cumpara un aragaz lu elena
-mi-as lua o casa
4. Peste 15 ani ce ai vrea să scrie pe prima pagină din ziar?
-"Romania, principala putere economica mondiala..."
5. Ce vrei să spună prietenii tăi despre tine la ceremonia funerară?
-"azi e joi..."
6. Pe piatra funerară ce vrei să scrie?
-"acum pot sa-ti scuip seminte'n cap, fraiere!!!"
7. Când erai mic ce le răspundeai celorlalți la întrebarea: "Tu ce vrei să te faci când vei fi mare” ?
- Copan
8. Ce ai face dacă ai ști absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eșuezi?
- m-as sinucide:|
9. Cei vrei să le spună copiii tăi nepoților despre tine?
-"avea picioare frumoase..."
-"a fost un alpinist excelent"
-"fara ea, inca ar mai traii basescu"
10. Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor, în ultima zi a vieții tale și să îți iei un interviu, care sunt trei întrebări care ți le-ai adresa?
-mai esti copan?
-ai castigat vre-o data la loto?
-bem o cafea?
luni, 21 decembrie 2009
Povestea Unui Purcel Sufletist
A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti ...un castel mare si roz inconjurat de niste taramuri senzationale.
Acolo, intr-o padure de fagi batrani, intr-o coliba facuta din lemn de brad, langa un paraiash care se transforma in fluviu pe la jumatatea drumului, locuia o femeie sluta si cocosata. Ea avea un Purcel. Pe Purcel il chema Zam si era atat de roz, incat pana si cel mai roz castel din tinut(adica singurul castel din tinut) avea respect pentru el. Toti curtenii il iubeau, dar acest lucru nu putea fi spus si despre femeie, care era rea si cu nasu mare.
Intr-o dimineatza frumoasa de Decembrie, in timp ce purcelul se plimba prin canicula infernala a verii(caci am uitat sa va spun ca in acest tinut era mereu vara, ca sa se prajeasca bine castelel de turta dulce ), acesta a dat peste o palarie frumoasa de vanator chiar pe mijlocul aleii. Uimit de ceea ce ii vad ochii, purcelul n-a ezitat sa calce in picioare palaria si sa mearga mai departe.
Ajungand la capatul drumului, purcelul Zam a dat peste un Mosneag sarac si nespalat. Afectat sentimental de greutatile prin care trece mosneagul, purcelul Zam l-a invitat pe mosneagul Iosif (caci asa se credea), la coliba babei sa se spele si sa se imbrace cu niste haine curate(nu ca nu-i placea jegu, dar era sensibil la mirosurile intepatoare...si avea si el mila pentru oamenii din tramvai). Mosneagul a aceptat duios si au ajuns la cocioaba. Cand sa intre in casa, in prag a aparut stapana purcelului si fara a sta pe ganduri a urlat cat au tinut-o plamanii
"De ce mama draq mi-ai spalat chilotii???!??!"
Dar dandu-si seama ca are musafiri a inchis usa si a deschis geamu spunand pe un ton mult mai prietenos
" De ce mama draq mi-ai adus nespalati acasa??" purcelul simtindu-se prost la aceasta jignire adusa noului sau prieten, i-a intors fundul babei, si-a luat mosneagul de mana si s-a intors cu el pe poteca din padure.
Si mergand ei asa pe potecutza au dat peste palaria frumoasa de vanator calcata in picioare. Cand porcul a vazut palaria, s-a gandit sa o mai calce o data...si dupa ce a calcat-o s-a gandit mai bine si l-a pus pe mosneag sa inchida ochii. Apoi porcu a luat palaria si a impachetat-o cu o bucata de vitrariu din castelul cel roz(ca numai vitrariile erau din zahar ars) si i-a dat-o cadou de craciun mosneagului.
Sarmanul om cnd a vazut ca primeste si el un cadou de la cineva, a fost atat de fericit incat l-a induiosat si mai tare pe purcelul Zam, care s-a hotarat sa-l conduca pe acesta la o fantana si sa-l spele totus. Dar odata ajungi in fantana si odata vazut in apa, mosneagul a hotarat sa se inece, iar cum toata reteaua hidrografica a taramului izvora din fantana, toata lumea a murit de ciuma.
Acolo, intr-o padure de fagi batrani, intr-o coliba facuta din lemn de brad, langa un paraiash care se transforma in fluviu pe la jumatatea drumului, locuia o femeie sluta si cocosata. Ea avea un Purcel. Pe Purcel il chema Zam si era atat de roz, incat pana si cel mai roz castel din tinut(adica singurul castel din tinut) avea respect pentru el. Toti curtenii il iubeau, dar acest lucru nu putea fi spus si despre femeie, care era rea si cu nasu mare.
Intr-o dimineatza frumoasa de Decembrie, in timp ce purcelul se plimba prin canicula infernala a verii(caci am uitat sa va spun ca in acest tinut era mereu vara, ca sa se prajeasca bine castelel de turta dulce ), acesta a dat peste o palarie frumoasa de vanator chiar pe mijlocul aleii. Uimit de ceea ce ii vad ochii, purcelul n-a ezitat sa calce in picioare palaria si sa mearga mai departe.
Ajungand la capatul drumului, purcelul Zam a dat peste un Mosneag sarac si nespalat. Afectat sentimental de greutatile prin care trece mosneagul, purcelul Zam l-a invitat pe mosneagul Iosif (caci asa se credea), la coliba babei sa se spele si sa se imbrace cu niste haine curate(nu ca nu-i placea jegu, dar era sensibil la mirosurile intepatoare...si avea si el mila pentru oamenii din tramvai). Mosneagul a aceptat duios si au ajuns la cocioaba. Cand sa intre in casa, in prag a aparut stapana purcelului si fara a sta pe ganduri a urlat cat au tinut-o plamanii
"De ce mama draq mi-ai spalat chilotii???!??!"
Dar dandu-si seama ca are musafiri a inchis usa si a deschis geamu spunand pe un ton mult mai prietenos
" De ce mama draq mi-ai adus nespalati acasa??" purcelul simtindu-se prost la aceasta jignire adusa noului sau prieten, i-a intors fundul babei, si-a luat mosneagul de mana si s-a intors cu el pe poteca din padure.
Si mergand ei asa pe potecutza au dat peste palaria frumoasa de vanator calcata in picioare. Cand porcul a vazut palaria, s-a gandit sa o mai calce o data...si dupa ce a calcat-o s-a gandit mai bine si l-a pus pe mosneag sa inchida ochii. Apoi porcu a luat palaria si a impachetat-o cu o bucata de vitrariu din castelul cel roz(ca numai vitrariile erau din zahar ars) si i-a dat-o cadou de craciun mosneagului.
Sarmanul om cnd a vazut ca primeste si el un cadou de la cineva, a fost atat de fericit incat l-a induiosat si mai tare pe purcelul Zam, care s-a hotarat sa-l conduca pe acesta la o fantana si sa-l spele totus. Dar odata ajungi in fantana si odata vazut in apa, mosneagul a hotarat sa se inece, iar cum toata reteaua hidrografica a taramului izvora din fantana, toata lumea a murit de ciuma.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)