Orasul stranuta!

Frunzele din covorul de stele
S-au coborat pe pamant,
Aduse de ape si vant
Sa stearga pamantul de soarele care,
Mancat de furnici se sparge si moare
In chinuri lacustre, si nu mai rasare.

Ia din marul cu alune,
Geografia unei prune,
Buna, coapta, parca veche
Ascunsa dupa ureche...

Mi-e frica de vant...
El ar putea sa'ti poarte parfumul pan' la geamul meu
Si doar tot el ar sti cat mi'e de greu
Cand ma privesc in oglinda,si esti in spatele meu
Sarutandu-ma cu buzele'ncinse, pe umar,cum o faci mereu...

Schimbam foaia.

Cand strumfi apar.

Tremur tot si de frig si de dor,
Pasiunea ma pierde prin ganduri usor...
Mintea imi fuge, esti graur sau nu?
Prin ploaie sa trec ametita, cand tu
Cu mainile'ti reci m'ai topit toata
O fi oare asta scaparea de soarta?

Ce fiara, ce demon, ce matza speriata
Sochezi prin surprinderea ta, ciudata, blamata;
Ai plete de viata si ochii de moarte,
Ma sperii, ma bucuri, gandesc prea departe!

Caci fluturi se strang in lalele si plang,
Ca rupta e viata cu corbul cel stang
Ca negre sunt florile inainte de albe,
Caci toate tigancile, azi, poarta salbe!

Si norii se strang ca un burete,
Revarsa furia, vopsea pe perete!
Doar rosu scuipat ca o pata arida
Mai poate salva de la moarte'o omida!

Elefantii tot canta si leii se cearta
Nutresc sentimente de toamna stricata
Sa fugim catre ape sparte de vant!
Fericirea nu mai exista, aici, pe pamant!

Purul Sincer

Exista si dragoste, dar de cele mai multe ori tine putin, iar in cele mai feritite cazuri se intampla chiar cu persoana cu care esti...

Nimic nou eclipsa.

Ma plictisesc atat de tare,
Incat, cred ca as putea sa ma arunc pe geam, fara macar sa ma distrez vre-un pic.
Ma plictisesc atat de tare,
Incat, cred ca as putea sa te arunc pe geam, fara macar sa ma distrez vre-un pic.
Ma plictisesc atat de tare,
Incat, momentele in care vantul bate'n nepasare, ajung sa fie mai plictisitoare, decat insasi vantul...
Ma plictisesc atat de tare,
Incat femeile ma plictisesc atat de tare, si nici macar o oportunitate nu mi se pare demna de dreptate.
Ma plictisesc atat de tare,
Incat am auns sa scriu poezie contemporana, fara sa-mi placa ce fac de plictiseala,
dar fac pentru ca sunt nasoala.
Ma plictisesc atat de tare,
Incat muzica-mi spune despre viata si nici macar motivului de care ma agata nu mi se pare ca ma'ndreapta spre'o clanta...
Ma plictisesc atat de tare,
Ca am ajuns sa te iubesc din plictiseala, si tot de plictiseala te mai caut, ca esti micut in ochii mei,prin tot ce-am avut, si imi aduci aminte de vremea cand chiulul insemna o provocare, si viata imi parea o floare, si cand speram ca o sa fii mereu cu mine pe muntii negrii unde totu-i bine si am uitat de rolu'mi intr-o societate, si-am plans cand nu mi-ai dat dreptate, si nici macar nu stiu defapt al cui tezaur esti, ca tot ce spun mereu sunt doar povesti, nimic din toate astea nu exista, mi-e dor de tine, dar esti fraier pana bubui, deci poti sa pleci...
Si astept sa te razgandesti totusi, ca stiu ca nu te mai intorci, niciodata, dar omu' prost tot spera,spera la o sfera prospera si nu obtine.
Acum plec, ca sa ajung diseara,si sa te caut,iar si sa nu fii...

Resentimente? Frici.

Senzatia de dor ma cuprinde iar,
Fiori trec prin piele, devine hilar.
Pleapele's grele si tari, si ma dor
Iar manile'mi's parca muiate in clor...

Caldura si frigul cresc compilatia
M'arunca cu gandul sa sfaram creatia,
Pentru ca te bucuri de noi orizonturi
Insa fuga iti este de lupta pe fronturi...

Naivitatea e un atu, dar nu e un as
Iar minte'ti rezulta o bomba cu ceas...
Mai vrem si pe altii in vietile noastre!
Iubiti'ne simplu, sufletele sihaste...

Buna Ziua, Vantule!

Gailandu'ne sa'mi simti gustul pielii vag intre buze
Sa iti doresti sa'mi saruti sanii lung, ca pe'ai unei muze
Sa ma prinzi strans de solduri, sa te tragi peste mine
Sa tremur de pofta si frica de tine

S'alergam peste dealuri tinandu'ne bine
Sa ne lovim de esecuri si proaste feline
Sa ne ridicam si sa muscam din tarana
Sa facem liniste si sa privim catre luna...

Caci ganduri incerte se'nvart intre tample
Trebuia oare, sau nu sa se'ntample
Sa caut scaparea de viata orbeste
Cand oricum stiam ca in suflet sunt peste

Dar atinge'ma, rogu'te unde'ti urla instinctul
Caci drag mi'este si pofta, si'alintul
Dar nu te'nclesta si nu ma lasa nici pe mine
Sa raman intre ganduri si ura de sine...

Parfum de naftalina dimineata

Ti'e teama de sfera unei dimineti absurde
Cand tu tipi ca prostu si nimeni n'aude
Nevoia ta disperata de compasiune
Iar lipsuri de vorbe incep sa se'adune...

Nici somnul nu'ti sufla in gene
Gandesti ca esti bine, dar te legani alene
De dorul si pofta unei motivatii
Esti un artist fara volum de creatii...

Nu e de vina nici, vantul nici marea
Chiar daca minte'tie impaturita'ninsoarea
Care asteapta cu devotament momentul
Sa'ti poti rupe'n doua, direct testamentul...

Si chiar daca incerci sa gasesti motive
Observi ca sunt toate extrem de stupide
Asa ca ca astepti si le limitezi la concluzii
Sunt drepte sau sunt doar iluzii...?